La bucătăria noastră se hrăneau, împreună cu noi, zi de zi, atâţia dintre cei care veneau şi plecau. Pentru cheltuielile ei, s-ar fi cerut mult mai mult de cât aveam.
Biata soră Liţa, bucătăreasa noastră, ne întâmpina aproape în fiecare dimineaţă, necăjită şi îngrijorată, cu ochii în lacrimi, zicând:
– Ce mă fac astăzi? N-am nici un ban! N-am nici măcar pe ce să cumpăr o pâine… Cum să mai merg la piaţă? Cum să-i mai cer părintelui când văd că n-are? Titus nici nu vrea să mai audă că-i cer ceva. Mi-a spus nici să nu-i mai vorbesc despre bani. Să fac ce cred eu… Cui să-i cer? Ce să fac, că, uite, sunt la masă cel puţin zece inşi şi astăzi… Spune, frate Marini, spuneţi, frate Dorz, ce să mă fac?…
Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. I, pag. 283