Dar Dumnezeu, Care auzi strigătul lucrătorului Său şi al Lucrării Sale, aduse o lumină.
De aici parcă începe iarăşi un capitol de evanghelie care ar suna cam aşa:
…În vremea aceea trăia în oraşul Făgăraş un om al lui Dumnezeu. El se numea Octavian Metea şi era de meserie avocat şi ziarist, corespondent al ziarului «Universul» de la Bucureşti (cel mai mare şi mai vechi ziar de pe atunci din ţară). Octavian Metea avea el însuşi un ziar, «Ecoul», care apărea local şi în tiraj mic.
Ca ziarist, acest om cunoştea toată istoria Oastei şi toată tragedia petrecută la Sibiu. Ca om al lui Dumnezeu, el a devenit atunci un al doilea „cirinean” după părintele V. Ouatu, cu foaia sa «Ostaşul Domnului», care va ajuta la purtarea crucii pe acest calvar al Oastei şi al Părintelui Iosif.
Prin mijlocirea fratelui Nic. V. Lazăr din Făgăraş, s-a ajuns la acest om. A fost rugat să împrumute gazeta lui ca un înlocuitor al foii „Iisus Biruitorul”, până când aceasta va putea să apară din nou.
Văzând situaţia grea în care se afla dreptatea părintelui şi adevărul Oastei, dl. Metea şi-a oferit îndată şi cu largă inimă ziarul său pentru graiul părintelui către fraţi.
Astfel fratele Marini plecă la Făgăraş şi, după trei luni de la oprirea foii „Iisus Biruitorul”, la data de 1 august 1937, apăru «Ecoul», cu fratele Ioan Marini ca redactor.
Directorul, Octavian Metea, scria pe prima pagină:
„Cuvânt către fraţii cititori
Pornim din nou la drum cu alte forţe pentru o nouă luptă.
Azi când satele sunt lipsite de un informator cinstit, când agitatori şi iresponsabili otrăvesc viaţa spirituală a poporului nostru numai cu vorba, făcând din minciună o armă, iar din calomnie o dogmă, pornim la drum…
Azi când în numele Crucii se comit crime, când viitorii preoţi cu securea şi revolverul îşi ciopârţesc fratele, în loc să-i aline durerile sufleteşti şi trupeşti, poporul trebuie îndrumat să cunoască adevărul şi calea cea dreaptă.
Noi vom sluji adevărul şi îl vom trâmbiţa prin aceste coloane, fie el oricât de dureros. Numai servind adevărul, o gazetă îşi justifică viaţa. Ţelurile noastre sunt lupta cinstită în Numele Domnului pentru Adevăr, Credinţă şi Lumină.
Iată un întreg program, o întreagă operă de înfăptuit… Pornim la drum cu ajutorul lui Dumnezeu pentru înfăptuirea voii Lui…”
Fratele Marini striga şi el îndemnul: „Hotărâţi şi statornici”, tot în pagina 1.
Pe celelalte pagini, rapoarte şi descrieri ale marilor adunări frăţeşti din ţară, iar în pagina 3, un dureros comunicat despre starea Părintelui Iosif.
Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. II, pag. 310