Psalmul 16, vers 1
În lumea aceasta atât de plină de primejdii şi în viaţa aceasta atât de plină de tot felul de vrăjmaşi, omul, cu cât se simte mai slab, cu atâta caută mai cu grabă un loc de adăpost.
Păzește-mă Dumnezeule – Traian Dorz
Oastea Domnului
Iertare și laudă (III) – Traian Dorz
Oamenii nu se pot reţine să nu strige încântaţi şi extaziaţi: Ce măreţi sunt aceşti munţi frumoşi! Sau: ce măreţe sunt aceste valuri puternice! Sau: ce măreţe sunt bolţile acestei peşteri! Ori: ce măreaţă este avalanşa aceasta de nori, străbătută de nenumărate fulgere şi trăsnete… Ori: ce măreţe sunt aceste privelişti!… Oamenii aceştia se pot totuşi opri o viaţă întreagă numai la aceste uimitoare măreţii dar fără să-L vadă îmbrăcat cu ele şi îmbrăcat în ele pe Dumnezeul tuturor şi pe al lor, Care este dincolo de aceste acte ale Lui.
Binecuvântare ție – Traian Dorz
Binecuvântare ţie,
cea mai sfântă-ntre femei,
ţie-mi plec cu bucurie
ochii şi genunchii mei.
Te cinsteşte fericită
gura mea, cântând pios
ţie, una-nvrednicită
a fi Maica lui Hristos.
Evanghelia duminicii a 13-a după Rusalii – Pr. Iosif Trifa
Zis-a Domnul pilda acesta: „Un om oarecare, stăpân al casei sale, a sădit o vie; a îngrădit-o împrejur cu gard, şi a săpat într-însa teasc, şi a zidit turn, şi a dat-o lucrătorilor; iar el s-a dus departe. Iar când s-a apropiat vremea roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să ia roadele ei. Dar lucrătorii, prinzând pe slugile lui, pe unul l-au bătut, iar pe altul l-au omorât, iar pe altul cu pietre l-au ucis. Iarăşi a trimis şi pe alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi le-a făcut şi acelora aşijderea.
Ei au împlinit ce lipsea din partea voastră – Traian Dorz
Când luptele și cernerile de duhuri potrivnice se zbat și se abat asupra Lucrării Domnului și când aceste duhuri tulbură adunarea, dezbină pe frați, înșală pe cei lesne-crezători – atunci este nevoie de post și de jertfă. Și sufletul acesta, care împlinește ce mai lipsea din partea celorlați, vede cât de puțină luptă și stăruință este în cei mulți pentru asta. Și atunci tot el este acela care este gata să facă, să dea, să jertfească, să plângă și să se roage, și în locul altora, pentru ceea ce este nevoie mult și se face prea puțin și de către prea puțini.
El împlinește ce lipsea din partea celorlalți.
Iertare și laudă (II) – Traian Dorz
Cu cât viaţa trupească a unui credincios rodnic înaintează în ani, cu atât viaţa lui cea duhovnicească se îmbogăţeşte şi se înfrumuseţează în plăcutele roade dulci ale Duhului Sfânt. Una o îmbogăţeşte pe alta sau se osândesc împreună. Acela care rămâne statornic în Biserica unde s-a născut din părinţii săi trupeşti şi din cei sufleteşti, păstrând mereu ceea ce a auzit de la început (I Ioan 2, 24), acela se întinde binefăcător, prin lucrările sale binefăcătoare, cât mai departe peste alţii şi peste alţii.
Mulțumesc, Dulce Iisus – Traian Dorz
Mulțumesc, Dulce Iisus,
pentru grija-Ți dulce
care printre flori mi-a dus
calea – și mi-o duce,
care-n orice loc și pași
sarcinile-mi poartă,
care de-orișice vrăjmași
căile-mi departă!
Iertare și laudă (I) – Traian Dorz
Când Domnul Iisus, prin Sângele cel scump al Crucii Sale şi prin împărtăşirea cu El, ne iartă păcatele, ne îndepărtează fărădelegile şi ne sfinţeşte fiinţa noastră, frumos este să-L lăudăm pe El cu cele mai înalte simţiri ale fiinţei noastre recunoscătoare.
Evanghelia duminicii a 12-a după Rusalii – Pr. Iosif Trifa
Şi, iată, un tânăr, venind la El, a zis Lui: „Învăţătorule bune, ce bine voi face ca să am viaţa de veci?”
Iar El a zis lui: „Ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu; dar, de voieşti să intri în viaţă, păzeşte poruncile…”
Zis-a Lui: „Care?” Iar Iisus a zis: „Să nu ucizi, să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci mărturie mincinoasă; cinstește pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca însuţi pe tine.”
La tăierea capului – Pr. Iosif Trifa
Acum avem praznicul Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul. Evanghelia acestui praznic e de obște cunoscută. Ioan mustră pe Irod că trăieşte cu Irodiada, „muierea fratelui său“, şi pentru aceasta e aruncat în temniţă. Irodiada caută să-l piardă și se foloseşte de prilejul unui ospăţ în care, după ce se îmbată Irod pune pe fată-sa să-i joace şi, cu jocul și beția, capătă de la Irod capul lui Ioan (Marcu 6, 14-21).