Psalmul 16, vers 4
Pe măsură ce omul şi omenirea se îndepărtează de Singurul Dumnezeu Adevărat şi de Domnul nostru Iisus Hristos, Care este puterea Adevărului (Ioan 17, 3; 1 Corinteni 8, 4), inima lor înşelată şi stricată îşi află şi îşi inventează tot mai mulţi idoli la care să se închine, tot mai mulţi stăpâni la care să se robească, în slujba cărora să se înjosească şi în mocirla cărora să-şi afle noi forme de tăvăliri destrăbălate.
Satan, marele scornitor de idoli, pe măsură ce unii se învechesc, inventează alţii noi… Şi când o înfăţişare a idolului devine plictisitoare, i-o schimbă îndată. Pentru ca astfel, dându-i o nouă înfăţişare, să fie iarăşi atrăgător. Şi astfel oamenii să fie mereu ţinuţi în robia lui şi legaţi de închinarea şi slujirea lui.
Pe lângă idolii din vechime pe care nu i-a lepădat deloc, ci doar le-a primenit puţin îmbrăcămintea şi le-a şlefuit puţin «în stil modern» înfăţişarea şi numirile, satan înmulţeşte mereu numărul idolilor lumii cu alţii noi. Lansarea acestor idoli noi sau vreo nouă ediţie a vreunuia din cei vechi se face cu toate strigătele gurilor pe care le are la îndemână duhul lumii.
Iar bieţii închinători, îmbătaţi şi orbiţi, îşi aruncă în flăcările idoleşti trupul lor, timpul lor şi banul lor, liniştea şi sănătatea lor, puterea şi tinereţea lor, cu tot ce are mai de preţ sufletul lor osândit şi pierdut. Antrenând astfel, prin aţâţarea curiozităţii poftelor şi imaginaţiei, mulţimi cât mai mari şi formându-le gusturi cât mai stricate, duhul idolesc mână omenirea, rânjind satisfăcut, spre uriaşul abator al pierzării, spre întunecata prăpastie a decăderii. Spre josnica robie a tuturor instinctelor animalice. Spre tirania poftelor jumătăţii inferioare a trupului omenesc, până la pierzarea veşnică.
Idolii neamurilor şi idolii oamenilor se înmulţesc! Se înmulţesc şi mijloacele şi slujitorii care atrag bietele suflete neştiutoare şi neînfrânate în robia lor pierzătoare. Se înmulţesc şi ispitele şi primejdiile. Pentru că se perfecţionează mijloacele viclene cu care satan umblă să prindă în mrejele sale chiar şi pe cei aleşi (Matei 24, 24).
O credinciosule închinător! Tu care ai fost închinat, de la botezul tău şi de la venirea ta pe lume, Singurului Domn şi Mântuitor Iisus Hristos, fii cu foarte multă băgare de seamă la vicleşugul diavolului şi la toate mijloacele sale de amăgire (2 Tesaloniceni 2, 9-10). Căci, pe neobservate, vreuna din feluritele lui unelte pe care le ai aproape de inima ta te poate înfăşura şi pe tine aşa de lesne într-o robie şi orbie idolească (Evrei 12, 1).
Pe neobservate poate să se nască şi în inima ta dorinţa şi dragostea de vreun idol din cei mulţi, de care e plină lumea. Atunci în inima ta se va răci dragostea de Hristos şi se va aprinde iubirea pentru idol. Se va rări mersul tău la biserică şi se vor împuţina paşii tăi la fraţi, se va scurta timpul rugăciunii tale, se va pune praful pe Biblia ta, ţi se va închide tot mai mult mâna şi inima ta către Dumnezeul tău şi se vor deschide toate spre risipa pentru idol. Până când vei ajunge la despărţirea totală de Hristos şi la unirea totală cu lumea idolească…
O credinciosule al acestor vremuri, fii cu luare aminte, fii cu foarte multă băgare de seamă! Nu uita că tu trebuie să rămâi numai închinătorul Singurului Dumnezeu Adevărat şi al Unicului Domn şi Mântuitor Iisus Hristos. Luptă-te cu duhul idolesc şi nimiceşte-l oriunde îl vezi şi îl poţi, fie în tine, fie în alţii! Şi înalţă în locul idolilor pretutindeni numai pe Viul Dumnezeu Adevărat, ca să fie slăvit numai El.
Doamne, Adevăratul şi Unicul Dumnezeu Veşnic, Te rugăm dă putere tuturor credincioşilor Tăi să biruiască orice ispită şi să nu cadă nici unul din ei în robii şi slujiri idoleşti neîngăduite (Efeseni 5, 5-15; 1 Petru 4, 3).
O Doamne, iată idolii neamurilor se înmulţesc şi ispitele cu care aceştia umblă să ne strice inimile de la curăţia dragostei Tale sunt din ce în ce tot mai multe şi mai primejdioase. Măreşte-ne, Doamne, credinţa şi luminează-ne priceperea spre a le putea cunoaşte şi birui. Dă-ne o puternică voinţă de a învinge şi fii cu noi totdeauna, ca să-Ţi rămânem credincioşi numai Ţie şi numai în faţa Ta să ne închinăm inima, viaţa, timpul şi tot ce avem. Amin.
Traian Dorz, Hristos - Comoara Psalmilor, vol. 1