Oamenii nu se pot reţine să nu strige încântaţi şi extaziaţi: Ce măreţi sunt aceşti munţi frumoşi! Sau: ce măreţe sunt aceste valuri puternice! Sau: ce măreţe sunt bolţile acestei peşteri! Ori: ce măreaţă este avalanşa aceasta de nori, străbătută de nenumărate fulgere şi trăsnete… Ori: ce măreţe sunt aceste privelişti!… Oamenii aceştia se pot totuşi opri o viaţă întreagă numai la aceste uimitoare măreţii dar fără să-L vadă îmbrăcat cu ele şi îmbrăcat în ele pe Dumnezeul tuturor şi pe al lor, Care este dincolo de aceste acte ale Lui.
Unii oameni pot vedea toate măreţiile naturii, încântându-se de priveliştea lor, fără să vadă totuşi Cauza tuturor măreţiilor acestora; sau se pot încânta de explicaţiile ori de descrierile lor – uimindu-se cum le-au scornit –, dar nu se pot ridica până la [starea de] încântare de frumuseţea Lui, Care le-a creat. Dincolo de acestea ei nu pot şi nu doresc să treacă, până la El. Ce trist şi ce dureros faliment al inspiraţiei este acesta!
Sufletul nobil strigă de fiecare dată când priveşte măreţia creaturilor şi frumuseţilor lui Dumnezeu: O, ce măreţ eşti, Doamne, Făcătorul tuturor acestora! O, ce măreţ împărăţeşti şi stăpâneşti Tu peste ele şi ce minunat ştii Tu să Te acoperi, îmbrăcat în toată lumina, înălţimea, puterea şi frumuseţea lor, ca să nu Te vadă decât cei care Te cred…
Dumnezeule măreţ, Împăratul şi Mântuitorul nostru, uimindu-ne şi încântându-ne de fiecare dată şi de fiecare din măreţiile din mijlocul cărora ne vorbeşti Tu, noi ne închinăm Ţie şi Te slăvim pe Tine, crezând din toată inima şi cu toată bucuria în Atotputernicia Ta.
Ne închinăm Ţie, Celui care Te învălui cu lumina soarelui sau cu umbra norilor… Celui care ne grăieşti din frumuseţea înaltă a munţilor sau din cea adâncă a apelor, ori din cea înspăimântătoare a tunetelor Tale. Slavă Ţie, Celui care treci prin susurul adierilor înmiresmate sau al mugetului furtunilor îmbrăcate în fulgere! Slavă, slavă Ţie!
De la măreţia lucrărilor lui Dumnezeu, credinţa sănătoasă şi trează ajunge totdeauna la conştiinţa puterii Lui. Făcătorul iubitor şi înţelept al tuturor celor văzute şi nevăzute, Dumnezeul nostru, este Cel ce stăpâneşte şi controlează cu Puterea Sa şi cu puterile Sale totul, oriunde şi oricând. Slavă, şi slavă, şi slavă veşnică Lui! Amin.
Traian Dorz, Cununile slăvite
