Adu-ți aminte de mine, spre bine, Dumnezeule pentru tot ce-am făcut, timp de doisprezece ani, pentru poporul acesta. (Neemia 5, 19)
E izbitoare asemănarea între cele istorisite în cartea lui Neemia și între istoria Oastei Domnului. Am cunoscut și eu de mult această asemănare. În fosta foaie Lumina Satelor (anul 1927) m-am ocupat și cu ea într-un tâlc. N-am mai stăruit însă asupra ei, să nu mi se spună că, vezi Doamne, fac „tâlcuiri personale”. Vremea însă, iată, o impune din nou. Frământarea ce-a dat peste Oaste o impune cu și mai multă putere.







