Să știi s-aștepți – Traian Dorz

Să știi s-aștepți făgăduința ce negreșit se va-mplini
cu-ncredințarea neclintită că tot ce-i scris – așa va fi,
nici cât de lunga-ntârziere, nici cât de mulți și tari vrăjmași
să nu-ți înfrângă-ncredințarea,
să lupți crezând, să nu te lași!

Să știi s-aștepți și suferința, că și ea are de-mplinit
o mare taină-n viața celui ce cu Hristos se vrea unit,
dar orișicare-ar fi cuptorul și-n orice flăcări să te-ncingi
nimic nu-ți frângă-ncredințarea,
să rabzi crezând și-ai să învingi!

Să știi s-aștepți și izbăvirea, căci și ea-și are vremea sa,
cu neclintita-ncredințare că va veni și-o vei vedea,
oricâte piedici i s-ar pune și-orice zăvoare ți-o închid
nimic nu-ți frângă-ncredințarea,
la timp va cade orice zid.

Să știi s-aștepți frumos și moartea, căci și ea-și are clipa ei,
cu-ncredințarea neclintită pe-al Vieții Veșnice temei,
în orice fel ți-ar fi plecarea și oriunde-ar fi să mori
nimic nu-ți frângă-ncredințarea
că mergi spre-ai Strălucirii Zori.

…Dar și mai mult s-aștepți pe Domnul, mai grabnic decât tot ce-aștepți,
cu neclintita-ncredințare cu care-așteaptă toți cei drepți,
durerea, poate, n-o să vină, nici moartea chiar, ’naintea Sa,
nimic nu-ți frângă-ncredințarea
că vine El – și-L vei vedea!