O, nu-i ușor!… – Traian Dorz

O, nu-i ușor, Iisuse, să sufăr și să tac
când mi-aș striga durerea, ca tunetul de tare
dar, din mormântul vinei în care plâng și zac,
n-aș vrea să-Ți cer, Iisuse, nimic decât iertare.

Iertare pentru gândul temut și îndoit
cel încolțit din duhul ne-ncrederii în Tine
când, în adânc, cu-ndemnul viclean m-am învoit
și mi-am robit ființa nădejdilor străine.

M-am îndoit, Iisuse, de drumul Tău curat
și de puterea-Ți care n-ar ști cum să-mi ajute
și-atunci, înșelătorul, lumina mi-a furat,
târându-mă în bezna acestei temniți mute.

O, Tu, Liberatorul Puternic și Milos
al tuturor acelor ce zac în vreo-nchisoare,
ai milă și de mine, căzut atât de jos.
Desferecă-mi iubirea și lasă-mi-o să zboare!

Și lasă-mi-o să zboare din nou la Țărmul Sfânt
la care fericirea mi-o-mbrățișa curată,
când lacrimile tainei sfințeau un legământ
cu mii de juruințe, să nu-l calc niciodată…