Acoperă-ți ochii când treci prin ispită
să nu te atragă cărarea oprită,
să nu te robească pornirea șireată
c-adesea de-acolo nu scapi niciodată.
Acoperă-ți ochii când foamea te-nvinge,
de pâinea străină a nu te atinge;
să nu te orbească a ei lăcomie
c-adesea-n rușine te-ngropi pe vecie.
Ca încheiere la toate acestea, Vlădica Grigorie mai are o singură imputare, care nu privește vreun text anume din cartea părintelui Trifa, ci are o răsfrângere asupra Oștii Domnului ca întreg. Prea Sf. Sa zice că impută ostașilor pronirea pietistă, adică se țin mai mult de rugăciuni, de închinare, iar apoi de îndreptarea personală a vieții lor, precum: a nu mai bea, a nu mai înjura, a nu mai fuma. Prea Sf. Sa le cere fapte de milă creștinească, lucrări în slujba aproapelui, cu o vorbă nouă: activism religios. Căci dacă e vorba numai să nu bei, să nu înjuri, să nu fumezi, ce-am făcut cu acestea? Nu le fac și pocăiții? – zice Prea Sf. sa.
Foarte bine, nu ajunge numai a zice “Doamne, Doamne”, ci a și face voia Tatălui.
Ori de câte ori omul s-a întors spre Dumnezeu, ca să se îndrepte după voia Lui și ca să se ridice la starea de vrednicie în fața Lui, și ca să asculte de poruncile Lui și ca să se încadreze în orânduielile Lui, această îndreptare totdeuna l-a înălțat pe om, l-a înnobilat și l-a strălucit.
Lupta omului de a se înălța spre Dumnezeu l-a ridicat pe om întotdeauna pe o treaptă mai înaltă, l-a făcut mai bun, mai nobil, mai inteligent, mai blând, mai om.
Către Dumnezeu, omul se înalță, nu se coboară.
Chiar dacă moștenirea drepților n-a intrat încă în stăpânirea lor, Dumnezeu va aduce și acest veac slăvit… Chiar dacă încă pe pământ stăpânesc astăzi cei cruzi și nu cei blânzi, cei răi, și nu cei buni, cei nedrepți, și nu cei drepți, cei vinovați, și nu cei nevinovați, aceasta nu înseamnă că va fi pe totdeauna așa.
Va veni Ziua cea sfântă și veșnică, cea strălucită și mare, în care Dumnezeu Însuși, făcându-Și dreptate Numelui Său și Stăpânirii Sale, le va face dreptate și alor Lui, care au fost mereu îndepărtați cu silnicie de la dreptul lor.
Dragii noștri frați și surori,
Vineri 18 mai și sâmbătă 19 mai a.c., în adunarea din Sâmbăteni (AR) se va desfășura modulul IV al Școlii Biblice Naționale a Oastei Domnului.
Cursurile pentru acest modul vor fi următoarele:
1. Prezentarea cărții ,,BIBLIA CARTEA VIEȚII” (Pr. Iosif Trifa) – fr. Adi Anăstăsoaie
2. LIMBAJELE IUBIRII – Principii de înțelegere și consolidare a dragostei dintre noi – sora Neli Foster
3. Aplicație practică: TINERI, FIȚI GATA! – mărturii despre tineri ostași plecați la Domnul. – fr. Ionatan Ille
Cei care doresc să participe sunt rugați să anunțe (pentru cazare și masă) frații organizatori la numărul de telefon +40745523247 (sora Violeta Ille).
Vă așteptăm cu drag!
„Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14, 26)
Frații din adunarea Oastei Domnului din Roma vă invită cu drag la adunarea anuală ce va avea loc pe 19-20 mai pe Largo Augusto Corelli 9, Roma.
Pentru mai multe informații apelați +39 3201193316 sau +39 3319647765.
Slăvit să fie Domnul!
Trebuie să spunem și de imputarea făcută Părintelui Trifa că în cartea de cântări la pagina 41 vorbește despre Iisus ca mijlocitor între noi și Dumnezeu, astfel că oarecum face iluzorie chemarea sfinților. “Tot Părintele Trifa zice că Iisus Hristos «este legătura ce ne-o facem cu El și prin El, cu Dumnezeu». În mod tacit se omite chemarea sfinților, deși un ortodox are tot interesul să grăiască și de preoție, și de sfinți, când e vorba de mijlocire între noi și Dumnezeu. Părintele Trifa vorbește de rămânerea întru noi a Domnului și a noastră întru El, fără a preciza, fără a arăta pe ce cale, adică pe aceea a Tainelor.” Frăția sa zice: «Dealul Golgotei este azi o înălțime ce ajunge până la cer, leagă cerul cu pământul și pe om cu Dumnezeu. Taina mântuirii noastre e să primim această legătură și să rămânem în ea. Să-L primim pe Mântuitorul și să rămânem în El.» Aici nu spune pe ce cale să primim această legătură și cum să rămânem în ea. Se vede că sf. Sa crede în primirea prin credință a acestei legături: Sola fides, deci gust protestant?”
N-am avut nimic, Iisuse, când veneam în lume,
nici cuvânt, nici cunoștință, nici măcar un nume,
nici iubire, nici credință, nici nădejdea-n bine,
numai lacrima și plânsul le-aduceam cu mine.
Nici n-am câștigat în lume decât harfa-n care
Dumnezeu mi-a pus cântarea Lui nemuritoare;
cu această harfă, viața mi-o duc de-azi pe mâine,
câștigându-mi cea mai dulce și amară pâine.
I se impută părintelui Trifa că, la pagina 41 a cărții sale de cântări pentru ostașii Domnului, spune că trebuie să-ți altoiești ramura vieții în buciumul, adică în tulpina lui Hristos, să te predai Lui și să începi o viață nouă cu El.
De ce e vinovat că zice așa?
Din pricină că vorbește despre legătura cu Hristos fără a pomeni că această legătură se face prin Sfintele Taine. De aceea este protestantism. Tăcerea este o faptă protestantă.
Să nu-i închini Domnului numai plecăciunile tale, numai crucile și mătăniile tale, iar inima și picioarele inimii tale și ale faptelor celorlalte să le păstrezi pentru păcat și pentru lume. Să nu-i închini Domnului numai pomenile tale, rugăciunile și cântările tale, iar mintea ta și inima ta să fie păstrate pentru gândurile lumești și rele! Să nu-i închini lui Dumnezeu numai duminicile tale, numai sărbătorile tale, iar celelalte zile ale tale să-ți fie păstrate numai pentru lucruri străine de Dumnezeu și plăcute diavolului. Să nu-i închini lui Dumnezeu numai doi bănuți sau numai două ceasuri, adică numai rămășița bunurilor tale sau a vieții tale, iar multul acestora să fie păstrat și risipit în deșertăciune. Căci aceasta este nimicirea ta veșnică.
