I se impută părintelui Trifa că, la pagina 41 a cărții sale de cântări pentru ostașii Domnului, spune că trebuie să-ți altoiești ramura vieții în buciumul, adică în tulpina lui Hristos, să te predai Lui și să începi o viață nouă cu El.
De ce e vinovat că zice așa?
Din pricină că vorbește despre legătura cu Hristos fără a pomeni că această legătură se face prin Sfintele Taine. De aceea este protestantism. Tăcerea este o faptă protestantă.
Dar prin aceasta, vlădica Grigorie ne umple de nedumerire. Cum adică? Eu când vorbesc ceva trebuie să spun dintr-odată tot ce se presupune că trebuie să fie? Dacă m-oi duce la restaurant și oi cere o friptură, am să spun chelnerului numai: “Adu-mi o friptură!”. În acestea însă se subînțelege că ea trebuie să fie proaspătă, să fie caldă, să fie servită curat… Dacă omul mi-o aduce friptura și ea are să fie rece și cu miros urât și necurată și dacă eu oi face gură, ar putea el să-mi spună: “Dar bine, mi-ați spus numai să vă aduc o friptură și v-am adus. Nu mi-ați spus să fie proaspătă, caldă și curată!”? N-ar fi de râs să mi se dea un astfel de răspuns?
Se înțelege, noi spunem multe lucruri în scurt, fiindcă atâtea altele însoțesc înțelesul fără să le spunem.
Așa e și cu părintele Trifa. Dacă Sfinția Sa a spus despre altoirea în Hristos, trebuia numai decât să pomenească de Sfintele Taine? Nu. Sf. Sa nu le tăgăduiește; și e vorba aici numai de o altoire morală, adică ființa noastră sufletească să fie pusă în atârnare de Iisus Hristos. Dacă ar fi fost ca părintele Trifa să-și depene gândul acesta mai departe, se înțelege că ar fi fost loc să pomenească de Sfintele Taine. Dar așa, scriind o cugetare numai pe scurt, nu urmează că trebuia să spună tot ce este de spus, ca în cazul cu friptura.
Ceea ce este mai ciudat este că rostirea aceasta a părintelui Trifa este ticluită după Domnul Hristos și după Sfântul Pavel. Ei întrebuințează rostirile despre viță și butuc și de altoi. Făcând aceasta cu rostiri foarte frumoase și cu un înțeles înalt, nici Domnul Hristos, nici Sfântul Pavel nu pomenesc de Sfânta Euharistie, deși Domnul este Însuși înființătorul Euharistiei. Urmează atunci că Domnul Hristos și Sfântul Pavel fac protestantism?
Fii liniștit, Părinte Trifa, ești în bună tovărășie. Așa protestant sunt și eu și nu mă rușinez.
Arhimandrit Iuliu Scriban, Așa-zisul protestantism al Oștii Domnului, Editura Traian Dorz
