N-am avut nimic, Iisuse – Traian Dorz
N-am avut nimic, Iisuse, când veneam în lume,
nici cuvânt, nici cunoștință, nici măcar un nume,
nici iubire, nici credință, nici nădejdea-n bine,
numai lacrima și plânsul le-aduceam cu mine.
Nici n-am câștigat în lume decât harfa-n care
Dumnezeu mi-a pus cântarea Lui nemuritoare;
cu această harfă, viața mi-o duc de-azi pe mâine,
câștigându-mi cea mai dulce și amară pâine.
Și pentru această harfă mi-am primit o casă,
cea mai nedorită-n lume, dar și mai frumoasă,
și-am aflat și haina cinstei, dar și cea de-ocară,
sunt cel mai vorbit de bine și bârfit din țară.
N-am nici azi nimic, în lume, decât harfa sfântă
care încă-mi tot mai plânge și-ncă-mi tot mai cântă;
dar și-aceasta am, Iisuse, numai pentru Tine,
ea e singura avere ce-o mai port cu mine.
N-am s-aduc nimic, Iisuse, nici când vin din lume,
numai Taina peste care Ți-ai pus Scumpu-Ți Nume
și durerea, și cântarea mea nemuritoare
– Doamne, sunt de-ajuns acestea să m-aștepți Tu oare?
