Amară e lumina venită prea târziu,
când lacrima neplânsă se varsă pe-un sicriu,
când floarea neadusă se-așează pe-un mormânt
și prea tăcut se uită al dragostei cuvânt.
Nu-ntârzia când soțul te-așteaptă-nlăcrimat,
du-i dragostea curată și doru-mbrățișat
căci în zadar e plînsul când timpul a trecut,
nici mii de doruri spuse, nu șterg un dor tăcut.
Siguranța fericită că te găsești în grija și ocrotirea permanent prezentă a Păstorului Celui Mare, Iisus Hristos, te face să nu-ți mai pese de nimeni și de nimic din tot ceea ce este mai presus de puterile tale. Chiar dacă aceasta privește direct viața ta. Sau moartea ta.
Hrana ta este asigurată câtă vreme Hristos este Pâinea ta și câtă vreme trăiești în pășunea Lui cea veșnic proaspătă.
S-au scurs aproape 30 de ani de la plecarea în veșnicie a fratelui Traian Dorz, părintele duhovnicesc al multora dintre noi, cel care L-a iubit pe Domnul și L-a cântat inegalabil, în miile lui de cântări nemuritoare. Ne-au rămas atâtea urme luminoase, atâtea învățături limpezi și mai ales atâta comoară de poezie și cântare prin care să-L slăvim pe Creatorul și Mântuitorul nostru și să ne răcorim sufletele prin arșița pustiului acestei lumi.
Veniți sâmbătă, 16 iunie, începând cu ora 14, lângă mormântul unde odihnește trupul său, în cimitirul din Mizieș, să ne amintim de psalmistul nostru drag, slăvind pe Dumnezeu pentru tot harul cu care ne-a binecuvântat prin viața și lucrarea lui.
Pentru cei care, din pricini binecuvântate, nu vor putea participa fizic la această adunare, vom transmite întreg programul adunării, în direct, aici pe site cât și pe pagina de Facebook.
Slăvit să fie Domnul!
Va veni vremea să vedeți cu o strălucită bucurie ce semințe frumoase au să se arate și după focul acestei încercări care a trecut acum pârjolitor peste Biserica și Lucrarea lui Hristos. El Însuși veghează la aceasta. Și grija marii Puteri a lui Dumnezeu o va face.
Cel mai puternic simțământ care izbucnește din cuvintele Domnului este siguranța… Este încrederea fericită și sigură cu care trăiește, cu care suferă, cu care luptă, cu care se roagă, cu care muncește și cu care moare un adevărat credincios al lui Iisus.
Dumnezeu Însuși a binecuvântat gândul unei Case a Lui. Pentru că locul în care trebuie să se înfățișeze oamenii înaintea Sa și felul în care trebuie să facă acest lucru se cere să fie unic și sfânt, iar Cuvântul Său se poate adresa oamenilor, în chip vrednic, numai în acest loc; de aceea să cinstim și să căutăm întotdeauna cu vrednicie Casa Domnului.
Desigur că tot pământul este al lui Dumnezeu, fiindcă El l-a întemeiat (Psalmul 24, 1-2) și fiindcă Prezența Ziditorului tuturor celor văzute și nevăzute umple totul și pretutindeni și nici o casă nu-L poate încăpea (II Cronici 6, 18). Totuși El Și-a ales o Casă care să fie numai a Lui. Și numai aceea este numai a Lui.
Mi s-a părut ușor, Iisuse, să-mi ierți când eu păcătuiam;
o dată de-mi ceream iertare, Tu mi-o dădeai, nu mă-ndoiam;
– dar azi când trebuie iertarea ca eu s-o dau cui sunt dator,
cu ce durere văd Iisuse, că nu-i ușor, că nu-i ușor!
Cu toate că sufletul credincios nu poate să nu se roage pentru pocăința și mântuirea celor ce-l prigonesc și-l nedreptățesc, din milă pentru sufletele lor nenorocite, robite și folosite de diavolul în scopurile lui cele rele, el totuși, în apăsarea lui, strigă către Dumnezeu după dreptate.
Cel credincios, cu toate că este bine încredințat că suferința lui nevinovată și nemeritată din partea oamenilor este spre binele său și spre slava lui Dumnezeu, totuși sufletul său nu poate să nu strige către Domnul să-Și aducă aminte de dreptatea sa.
A cui mai eşti tu, dulce
cântare-n care toţi
îşi află sân şi lacrimi
de mamă şi de soţ?
Când toţi te uită-n clipa
când şi-au ajuns un ţel,
tu mai rămâi a celui
ce plânge singurel.
Dragul nostru Părinte Iosif Trifa, prin care și noi am fost născuți în Hristos, ne-a chemat iubitor să ne strângem “inimi lângă inimi, una” în jurul mormântului său din Dumbrava Sibiului: “În fiecare an, de Rusalii, să veniți la mormântul meu cu o lacrimă, cu o cântare, cu o floare, pentru ca și de acolo să văd că Oastea trăiește și biruiește.”
Astfel, sâmbătă, 26 mai, începând cu ora 14, s-a desfășurat programul adunării de comemorare la 80 de ani de la plecarea în veșnicie a Părintelui Iosif Trifa.
Adunarea a fost transmisă în direct pe OasteaDomnului.info.
Notă: Filmarea transmisiei este neprelucrată și poate include pauze și/sau alte întreruperi cu cauze tehnice.
Nicodim era unul dintre cei mai mari și foarte aplecat către Domnul, și totuși s-a scandalizat de cuvintele lui Hristos: “Cine nu se naște a doua oară din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3, 4), și, de asemenea, cugeta omenește, întrebând: “Cum poate omul să se nască, fiind bătrân?” (Ioan 3, 4). Și ce a făcut Hristos? El i-a răspuns: “Dacă am spus cele pământești și nu credeți, cum veți crede de vă voi spune cele cerești?” (Ioan 3, 12).
