Am întâlnit nu de mult pe un cunoscut tânăr cu care am stat de vorbă.
Era mâhnit şi abătut.
– M-am scârbit de viaţă, îmi spuse el.
– Cum? Ce însemnează aceasta, îl întrebai. Altădată te vedeam mai vesel, mai bucuros…
– Da, spuse el, şi-mi povesti cum era gata să se predea Domnului dar „cineva”, l-a sfătuit să nu facă acest lucru, îndemnând şi pe părinţii lui să-l împiedice de la această faptă. Astfel el a rămas în lume, în păcate şi deznădejde. A căzut în beţie şi nefericirea a fost aci.
L-am sfătuit să se întoarcă din nou la Dumnezeu. Mântuitorul îl va primi, dacă vine la El.
Iată cum o viaţă fără Dumnezeu produce dezgust de viaţă. Păcatul face pe oameni nefericiţi. Deci şi nefericirea tinerilor vine tot din pricina păcatului. Şi până când izvorul răului nu este secat, până când păcatul nu este iertat şi înlăturat, nu poţi fi nici vesel, nici fericit cu adevărat.
Până când, tinere, inima ta adăposteşte într-însa păcatul şi patima, tu nu poţi să fii fericit. Veselia ta este o minciună şi râsul tău o făţărnicie, pentru că bucuria este semănată numai pentru cei cu inima curată (Ps. 97,11).
Da. Aceştia sunt fericiţi şi au dreptul să fie pentru că Dumnezeu le dă acest drept. O tânără credincioasă scria de curând într-o scrisoare: „Sunt fericită, sunt fericită!…” Care era izvorul acestei fericiri? Ea aflase pe Mântuitorul şi în El iertarea, pacea şi bucuria ce-i umplea inima.
Când venim la El, inima ne este curăţită şi dintr-un izvor stricat, devine un izvor de apă vie (Ioan 7, 37).
Nu este oare de dorit o astfel de stare? Vino cititorule drag, cu tot dezgustul tău de viaţă, cu toate păcatele tale la Fiul lui Dumnezeu. Domnul Iisus, care prin jertfa Sa ţi-a croit o cale spre Tatăl. Nu fugi de această veste care-ţi aduce fericirea veşnică…
Vino la Domnul Iisus şi vei fi iertat Vino la El şi vei fi fericit.
Ioan Marini, Revista „Familia Creștină”, anul 1941, nr. 1, pag. 12