Text

În vremea aceea, ridicând Iisus ochii Săi la cer, a zis: „Părinte, a venit ceasul: proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, precum I-ai dat Lui stăpânire a tot trupul, ca tot ce ai dat Lui să le dea lor viaţă veşnică. Şi aceasta este viața cea veşnică, să Te cunoască pe Tine unul adevăratul Dumnezeu şi pe Care ai trimis, pe Iisus Hristos. Eu Te-am proslăvit pe Tine pe pământ; lucrul am săvârşit, care ai dat Mie ca să-l fac.

La anul 1665, un învăţat cu numele Newton a descoperit legea aşa numită a „gravitațiunii”, lege ce spune că toate corpurile sunt atrase cu putere de pământ. Un corp ce-l aruncăm în aer cade la pământ în puterea acestei legi.

Şi trecând Iisus, a văzut un orb din naştere şi L-au întrebat învăţăceii: „Cine a păcătuit, acesta, ori părinţii săi, de s-a născut orb?”. Iisus le răspunde: „Nici el, nici părinţii, ci pentru ca să se arate lucrurile lui Dumnezeu în el… Cât timp sunt în lume, lumină sunt lumii”. Apoi a scuipat jos, a făcut tină, a uns ochii orbului şi l-a trimis să se spele în scăldătoarea Siloamului. Şi s-a întors văzând.

Imaginea de alături arată o întâmplare pe care o cunoaştem încă din pruncie, de când umblam la şcoală. E întâmplarea cu Noe când s-a îmbătat. Despre Noe ne spune Biblia că, după ce a scăpat de potop şi a ieşit din corabie, „s-a făcut lucrător de pământ şi a sădit vie”. Scăpat din potop şi împăcat cu Dumnezeu, Noe şi feciorii lui trăiau în pace şi fericire. Dar într-o zi ce s-a întâmplat? „Şi a băut Noe din vin şi s-a îmbătat”, ne spune Biblia. Şi din această beţie ce a ieşit? Ham a râs de goliciunea tatălui său şi pentru asta Noe l-a blestemat, zicând: „Blestemat să fie Ham, pruncul meu , şi să fie slugă fraţilor săi”. (Citiţi pe larg în Biblie, la Facere 9, 20-28)

Evanghelia de duminică (Ioan 4, 3-43) ne spune că Iisus plecase cu învăţăceii Lui, peste Samaria, în Galileea. În calea lor, se opriră de popas la fântâna Iui Iacob. Iisus îi trimise pe învăţăcei în cetate, să cumpere hrană. Iar El, ostenit fiind de călătorie, se aşeză lângă fântână.

Imaginea de mai sus ne arată întâmplarea israe­liţilor în pustie, când Dumnezeu le-a dat mană din cer şi apă din stâncă. „Şi a cârtit toată adunarea fiilor lui Israel împotriva lui Moise, zicând: «Mai bine am fi murit bătuţi de Domnul în pământul Egiptului, când şedeam lângă oalele cu carne şi mâncam de ne săturam, decât să murim în pustia asta». Şi a zis Domnul către Moise: «Iată, Eu voi face să plouă pâine din cer…» Şi s-a făcut seară, iar dimineaţa s-a aşezat un strat gros de rouă în jurul taberei.

Taina Evangheliei este naşterea din nou, revelaţia lui Hristos, care îl prăbuşeşte pe Saul de pe drumul Damascului, din vârful nebuniei omeneşti, în adâncul smereniei şi transformării divine. Această taină a creat, prin inspiraţia Sfântului Duh, oameni noi, opere noi, o istorie nouă şi o lume nouă, începând din Ziua Rusaliilor. Fenomenul acesta a fost singurul activ şi durabil, fiindcă era izvorât şi alimentat din revărsarea Vântului Ceresc.