Articole

Unificarea religioasă, bisericească și națională pe care a facut-o Oastea Domnului – Pr. Iosif Trifa

În istoria acestei țări și acestui neam se scrie un capitol nou: lucrarea pe care a făcut-o și o face mișcarea religioasă, Oastea Domnului.

Istoria de mâine va cerceta și va arăta – în chip nepărtinitor – tot ceea ce a făcut Mișcarea aceasta pentru țara și poporul român.

Roadele acestei binecuvântate mișcări sunt multe și de multe feluri. Înainte de toate și mai presus de toate, roadele Oastei sunt cele duhovnicești: ea pescuiește suflete din adâncul pierzării și le aduce la picioarele Crucii lui Isus cel Răstingnit.

Aforisme – General Maior Maricel Popa

    • Ce păcat de moarte facem atunci când înjugăm mândria lui „eu” odată cu slujirea la care am fost chemați.
    • Scriptura este singura carte de medicină care tratează sufletul fără eșec.
    • Creștinișmul nu trebuie să aibă o altă față, fizionomie religioasă, decât viața pe care a trăit-o Fiul lui Dumnezeu pe pământ.
    • Simplitatea are o frumusețe aparte; ea nu poate fi percepută decât de oamenii smeriți!
    • Lacrimile mamelor în rugăciune sunt izvoare ce țâșnesc la picioarele Creatorului.
    • Unii așa ziși creștini îți dau impresia că au fost botezați în oțet: sunt acri!

Osteneala și lenea (II) – Traian Dorz

Domnul Iisus ține neapărat să fie oriunde Singura Lumină El și Singurul Stăpân ascultat și iubit, numai El. Îndată ce Hristos nu mai poate fi singurul Luminător undeva, când inima, sau adunarea, sau lucrarea aceea mai caută și mai primește și o altă lumină, deosebită de cea a Lui, atunci Domnul Iisus Se retrage și pleacă de acolo. Dumnezeu nu poate să împartă și să stăpânească o inimă sau o casa cu un alt stăpân. El nu mai vrea să aibă nici un fel de legatură cu un alt stăpân, afară de El (II Cor 6, 14-16; Isaia 42, 8).

Când o inima vrea să rămână a lui Hristos, este ca o mireasa care ține să rămână sfântă, numai a preaiubitului ei pentru totdeauna. Ar fi o nelegiuire chiar și numai să gândească altfel.

Osteneala și lenea (I) – Traian Dorz

Osteneala și zbuciumul căutarii leacului sunt prețul prin care fiecare om se face vrednic de vindecarea sa. Cine caută leacul acolo unde se găsește și când se gaseste – și cine îl cauta până îl găsește, acela se vindeca sigur. Cine lenevește în păcat și nu-L caută pe Domnul Iisus piere în osânda veșnică. Cine renunță sau cine caută leacul unde nu se găsește și când nu se poate găsi sau nici nu se obosește să înceapă a-l căuta, acela piere în orbia lui, piere pe vecii vecilor.

Cu boala orbiei din naștere, trebuie să vină fiecare om neaparat pâna la Hristos.

Casa zidită pe stâncă – Popa Petru (Săucani)

”De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată care și-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbușit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele și nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care și-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au izbit în casa aceea; ea s-a prăbușit, și prăbușirea i-a fost mare.” (Matei 7,24-27).

Ce mare har este să asculți Cuvântul lui Dumnezeu! Înainte de a fi Cuvântul lui Dumnezeu, nu era soarele, nu era lumea. Când s-a auzit pentru prima dată: ”Să fie lumină!” – prin Cuvânt a fost! Înainte de a auzi noi Cuvântul lui Dumnezeu, inima noastră era pustie și întunecoasă. Dar prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu, s-a făcut lumină în sufletele noastre.

Despre frică (II) – Ioan Marini

Leacul contra fricii: Credinţa. Cu grijile şi temerile noastre necinstim pe Dumnezeu. Rugăciunea puternică şi lucrarea cu râvnă sunt lucrări înţelepte. Frica nu foloseşte la nimic.

Frica este o robie amară care ţine în lanţurile ei chinuitoare mii şi milioane de suflete. Ea aduce mult rău oamenilor stăpâniţi de umbrele ei. Frica este o mare putere vrăjmaşă care te slăbeşte şi te împinge în greşeală şi nenorocire, din care ai putea scăpa foarte uşor, dacă nu ar fi frica, ci ai avea curaj şi îndrăzneală.

Frica este o mare nenorocire, căci îi răpeşte omului fericirea, puterea, bucuria şi credinţa. Cele mai mari dureri ale noastre vin din teama şi necredinţa noastră, nu din necazurile şi încercările noastre; căci dacă am avea mai multă credinţă şi mai puţină frică, încercările n-ar putea să ne înfricoşeze.

Ocrotirea lui Dumnezeu (III) – Traian Dorz

Câtă vreme un stăpânitor împlineşte scopul pentru care l-a ridicat Dumnezeu, îi este păstrată şi strălucirea lui. Îndată însă ce acesta se abate de la voia lui Dumnezeu, depăşindu-şi şi chemarea şi măsura, Dumnezeu îl leapădă, îl înlătură şi îl înlocuieşte cu altul, ca pe Saul, la timpul său şi pe atâţia alţii. De aceea trebuie să se teamă de Dumnezeu toţi împăraţii pământului. Şi să I se supună Lui. Să facă legi drepte şi să stăpânească cu dreptate peste supuşii lor, purtându-se cu blândeţe şi înţelepciune faţă de toţi, pentru a nu-L mânia pe Dumnezeu prin nedreptăţile lor faţă de cei neajutoraţi, prin asuprirea celor slabi, prin jefuirea celor neştiutori ori prigonirea celor credincioşi, Acestea sunt necinstire a Numelui lui Dumnezeu Cel Sfânt, nesocotire a Cuvântului Său, şi batjocorire a toiagului de cârmuire.

Ocrotirea lui Dumnezeu (II) – Traian Dorz

Nu există nici o stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Orice stăpânire care există undeva, într-un loc sau într-un timp, orice funcţiune de conducere este şi poate fi, numai prin voia sau îngăduinţa lui Dumnezeu. Fără această voie şi îngăduinţă nu poate fi nimic (Rom. 13, 1). De aceea noi supunându-ne stăpânirii rânduite sau îngăduite de Dumnezeu, ne supunem voii Lui.

Toate stăpânirile se ţin numai prin Hristos (Coloseni 1, 16; 2, 10).  Fără El nu se poate ţine nimic. Prin înţelepciunea Lui există şi se menţin stăpânitorii neamurilor. Prin ea pot lucra judecătorii popoarelor…  Prin voia Lui sfântă sunt înălţaţi sau prăbuşiţi toţi dregătorii şi toţi mai-marii noroadelor pământului (Prov. 8, 15-16).

Ocrotirea lui Dumnezeu (I) – Traian Dorz

N-am fi aflat niciodată ce puternică este ocrotirea pe care o dă Domnul Iisus Hristos, dacă n-am fi trecut prin necazuri, strâmtorări, prigoniri, foamete, lipsuri şi primejdii de moarte (Rom. 8, 35-37). N-ar fi aflat niciodată Sfinţii Apostoli, Sfinţii Părinţi, martirii şi mucenicii, sau ceilalţi adevăraţi credincioşi ai Domnului, cât de mare este puterea ocrotitoare a Lui, dacă n-ar fi fost trecuţi prin nebănuite încercări, fiindcă acest adevăr se află numai în cuptor!

O, biet suflet omenesc, bătut de primejdii şi plin totdeauna de temeri, o singură ocrotire puternică există şi pentru tine, numai una singură: Hristos Domnul! Vino la El!

Ne-ai dăruit Împărăția Ta ce va să fie – Pr. Gheorghe Gogan

Praznicele începutului de an vin să ne motiveze în nevoința noastră spre o realitate în care suntem cuprinși dar pe care trebuie s-o conștientizăm și să o proclamăm permanent prin umblarea și trăirea noastră în această lume. Praznicul Botezului marchează a doua “deșertare de sine” a Domnului după Întrupare. La Botez, Hristos a luat asupra Sa toate păcatele noastre, pentru a le răscumpăra prin Cruce. Botezul Mântuitorului face posibilă propovăduirea Împărăției Cerurilor ce va debuta în duminica după Botezul Domnului. Ce este foarte interesant este faptul că proclamarea acestei Împărății va începe în ținutul lui Zabulon și Neftali, unde celor “ce ședeau în latura și-n umbra morții lumină le-a răsărit” (Matei 4, 16). Acolo era Galileea neamurilor, unde o populație pestriță trăia în cel mai grozav întuneric. Cu toate acestea și ei aveau nevoie de Mesia, aveau și ei drept la milă și dragostea lui Dumnezeu.

Top