Adunarea Oastei Domnului din Iași și Biserica Curelari, cu binecuvântarea ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, vă invită duminică, 21 Aprilie 2019, începând cu ora 15, la adunarea anuală zonală, ocazionată de sărbătoarea Floriilor, Intrarea Domnului în Ierusalim.
Tema adunării este: Săptămâna Patimilor – Răstignire și Înviere.
Anul acesta adunarea va avea loc într-o nouă locație: sala Iustin Moisescu din curtea Mitropoliei Iași (Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, nr. 16).
Chipul de mai sus, cred că-l cunoaşteţi cu toţii: este Moise când, coborându-se de pe muntele Sinai, a spart tablele legii, de mânie că poporul îşi făcuse idol-viţel de aur şi juca în jurul lui. ,,Iar a treia zi dimineaţa au fost tunete, fulgere şi un nor gros pe muntele Sinai, trâmbiţa răsuna cu putere şi tot poporul era cuprins de spaimă… Moise vorbea şi Dumnezeu îi răspundea din nor cu glas tare… Tot poporul auzea tunetele şi sunetul trâmbiţei; vedea flăcările şi era cuprins de spaimă şi stătea în depărtare”… (Citiţi pe larg în Cartea Ieşirii, capitolele 19 şi 20).
Omul e făcut din două părţi: din lut, care este corpul şi din suflarea lui Dumnezeu, care este sufletul. Şi o parte, şi alta își au legile şi lipsurile lor. Corpul are lipsă de aer, de hrană, de apă şi lumină. Întocmai acele lipsuri le are şi sufletul. Sufletul îşi are şi el foamea lui şi setea lui. Dar lumea aceasta n-are nici un fel de hrană pentru suflet.
„Şi chemând Iisus un prunc, l-a pus în mijlocul lor (al apostolilor) şi a zis: «Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor»” (Matei 18, 2-4).
În trei locuri din Evanghelie zice Iisus că nu vom putea intra în împărăţia cerurilor de nu vom fi ca pruncii: Matei 18, 2-4; Marcu 9, 36-37; Luca 18, 15-17.
A cânta înseamnă a lăuda și a ne ruga. Lauda și rugăciunea bucuroasă și fericită sunt cântarea prin care ne arătăm noi mulțumirea și recunoștința cu dragoste către Dumnezeu, pentru binefacerile Sale față de noi și față de toți.
A spune înseamnă a mărturisi cu înflăcărare și cu credință puternică, cu cuvântul și cu fapta noastră trăită voia lui Dumnezeu.
Dintre toți psalmii de rugăciune și de durere strigați către Dumnezeu în cele mai amare stări ale sufletului credincios, poate că nici unul nu este mai trist și mai dureros ca Psalmul 88.
O, ce întuneric vine uneori peste viața noastră! Domnul să ne dea atunci o răbdare îndelungă și încrezătoare.
Voi spune celor ce vor să intre în Oastea Domnului, că taina cea mare a mântuirii sufletești o pot afla nu în scrisorile mele ci o pot afla numai la picioarele Crucii. Înțelesul și taina mântuirii sufletești nu stă în aceea că îți pui în gând să ieși mai întâi din răutăți ca să te faci un creștin bun, ci taina cea mare a mântuirii sufletești stă tocmai în aceea ca păcatele și răutățile să te doboare la picioarele Crucii.
În toate vremile mari, în toate împrejurările mari și pentru toate marile hotărâri ale Sale, Domnul Dumnezeu a ales, a pregătit și a folosit numai slujitori neprihăniți și pricepuți. De aceea toate lucrările Domnului au fost rodnice și durabile, căci numai neprihănirea și înțelepciunea sunt în stare a face ceva temeinic, frumos și bun.
Pentru dobândirea amânduror acestor virtuți, omul trebuie să se roage, să lupte și să muncească.
„Plecăciune ţie, căreia ți s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei” (Luca 1, 28) – sunt cuvintele Arhanghelului Gavriil, îngerul care aduce la cunoştinţă Sfintei Fecioare, planul pe care îl are Dumnezeu cu ea şi cu întreaga omenire.
Câtă vreme cineva, înstrăinat fiind, își mai aduce aminte, oricât de departe ar fi și oricât de demult s-ar fi dus, tot mai poate afla iarăși drumul înapoi.
Fericit este oricine află drumul înapoi, spre Tatăl. Dragostea îl va îmbrățișa totdeauna. Numai să nu vină prea târziu.