Zis-a Domnul: „Când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu Dânsul, atunci va şedea pe Scaunul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate limbile şi-i va despărţi pe dânşii unul de altul, precum desparte păstorul oile de iezi. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar iezii de-a stânga. Şi va zice celor din dreapta Lui: «Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi Împărăţia care este gătită vouă de la întemeierea, lumii!
Minunat este nu numai sfârşitul tinerilor credincioşi care, umblând în curăţie şi ascultare, ajung la Domnul cu bucurie, ci minunată este orice zi din viaţa unui astfel de tânăr, care niciodată n-a ieşit din ascultarea cea dulce a Domnului şi a iubiţilor Lui.
Frământările scăpării israelitenilor din robie au fost lungi şi grele. Doreau cu foc libertatea, dar n-au putut face nimic până n-a venit o intervenţie de sus, de la Dumnezeu. N-au putut face nimic până n-a sosit Moise, alesul şi trimisul Domnului.
„Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om avea doi feciori. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: «Tată, dă-mi partea ce mi se cade de avuţie!» Şi Ie-a împărţit lor avuţia. Şi, nu după multe zile, adunând toate, feciorul cel tânăr s-a dus într-o ţară departe şi, acolo, a risipit toată avuţia sa, vieţuind întru dezmierdări. Şi, după ce a cheltuit el toate, s-a făcut foamete mare într-acea ţară şi el a început a se lipsi.
Când am ieşit din şcoli ştiam din scoarţă în scoarță toată istoria biblică. Ştiam şi istoria israelitenilor cu toate amănuntele ei. Dar nu ştiam înţelesul cel adânc ce este în această istorie. La noi în şcolile cele mari şi cele mici se face greşeala de a se da numai oasele goale ale întâmplărilor biblice. Însă în corpul cel mare şi viu al Bibliei aceste oase îşi au viaţa lor, îşi au înţelesul şi legătura lor.
Bunătatea şi dragostea Tatălui nostru Cel Ceresc iartă într-adevăr greşelile noastre de care ne căim înaintea Lui, iar ele ne sunt şterse şi uitate din pricina Sângelui Scump al Domnului nostru Iisus Hristos, pentru Jertfa Lui răscumpărătoare şi mântuitoare (I Ioan 2, 2). Dar Sfinţenia şi Dreptatea lui Dumnezeu trebuie să curăţească urmele acestor vinovăţii lăsate peste fiinţa noastră, spre a fi noi din nou curaţi deplin.
„Zis-a Domnul pilda aceasta: Doi oameni s-au suit la templu ca să se roage: unul era fariseu şi celălalt vameş. Fariseul, stând drept, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, preadesfrânaţi, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.” (Luca 18, 10-14)
Poate că tu te bucuri când poţi să înşeli, să nedreptăţeşti, să furi, să minţi, să-i păcăleşti pe alţii şi să râzi de ei. Când îi poţi atrage să facă răul – şi nu când îi vezi umblând să facă binele. Atunci mai bine întristează-te.
Slăvit să fie Domnul!
A trecut aproape un an de când Domnul a chemat Acasă pe unul din cei mai dragi cântăreți ai Golgotei, fratele nostru Paul Asandei.
Cât dor ne este să cântăm acele cântări alese cu melodii sublime: Cireșul inflorit, Puiul tati, pui, Iisuse, bunul meu Păstor și câte altele.
În amintirea lui și pentru a ne uni vocile celor ce am rămas cu ale celor ce au plecat, familia Asandei vă invită la o părtășie sfântă cu toți cei care l-am iubit și nu l-am uitat pe fratele Paul, sâmbătă, 15 februarie, la casa praznicală din curtea bisericii Sf. Dimitrie – Săvinești, jud. Neamț, începând cu ora 13:30.
Vă așteptăm cu drag ca împreună, prin cântări, lacrimi și îmbrățișări, să ne alinăm DORUL după cei dragi ai noștri!
Familia
Anul acesta am decis să studiez viaţa Părintelui losif încă o dată. M-am gândit că poate învăţ ceva nou sau ceva care poate să mă ajute să înţeleg mai bine activitatea lui şi sentinţa dură pe care a primit-o. Ca să fac asta, am revăzut filmul documentar şi am citit din câteva cărţi: „Preotul losif Trifa, o viaţă de propovăduitor al lui Hristos”, „Ce este Oastea Domnului” şi „Istoria unei jertfe”. După aceea, am stăruit asupra unui text din Noul Testament ca să supun lucrarea Părintelui Iosif unei analize biblice.