„Dar ce o mai fi și aia, să te înscrii în Oastea Domnului, se întreabă lumea… păi n-au trăit și moșii și strămoșii noștri fără să se înscrie în Oastea Domnului… dar ce noutate o mai fi și asta să te înscrii la Oaste…”
Așa grăiește lumea. Peste tot lumea vede în Oaste o noutate fără rost și fără temei.
Dar noi zicem că Oastea Domnului este o creație a Duhului Sfânt. Și, ca atare, ea își are toate rosturile ei în Biserica Duhului Sfânt și în Cartea Duhului Sfânt, Biblia.
Am întâlnit nu de mult pe un cunoscut tânăr cu care am stat de vorbă.
Era mâhnit şi abătut.
– M-am scârbit de viaţă, îmi spuse el.
– Cum? Ce însemnează aceasta, îl întrebai. Altădată te vedeam mai vesel, mai bucuros…
– Da, spuse el, şi-mi povesti cum era gata să se predea Domnului dar „cineva”, l-a sfătuit să nu facă acest lucru, îndemnând şi pe părinţii lui să-l împiedice de la această faptă.
Un fiu al răbdării și o jertfă a dragostei pentru Domnul a fost și fratele nostru Moroz Ioan din Volovăț, Burla.
Fratele Moroz Ioan s-a născut la 24 iunie 1893, din părinții Nicolae și Maria. Tatăl său a murit pe când el era încă copil mic. Mama sa recăsătorindu-se, nu a mai avut grijă de el și de ceilalți frățiori ai lui. Abia crescut mai mărișor, a fost slugă la străini și așa și-a câștigat traiul până târziu.
Dacă e să las un Testament pentru Oaste și frații ostași, apoi acela este de la I Corinteni 2, 2: Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Iisus şi pe El răstignit. Pr. Iosif Trifa
Când Duhul Sfânt a venit peste apostoli, ei au vestit cu putere pe Iisus ce răstignit și înviat cu atâta stăruință încât, în scurt timp umpluseră Ierusalimul și lumea cu acest Nume. Ei au ridicat în fața ochilor mulțimii pe Hristos cel viu, pe Iisus Biruitorul, vestind în El, mântuirea de păcate.
Înainte de a pleca din mijlocul alor Săi, Mântuitorul a căutat să-i mângâie dându-le făgăduința Duhului Sfânt, prin care El va fi cu ai Săi în veac. Astfel, El pleacă și totuși rămâne. El va lipsi și totuși va fi mereu prezent. Ei nu-L vor vedea și totuși va fi cunoscut și bine cunoscut.
Da, El rămâne cu ai Săi, prin Duhul Sfânt. Duhul ne descoperă fața lui Isus Hristos. Predica Lui este una singură: cunoașteți-L pe El, primiți-L pe El, credeți în El, urmați-L pe El!
Fratele Vasile Lavu s-a născut în comuna Cărpiniș din județul Sibiu, la 12 aprilie 1924.
De copil a plecat ca muncitor la minele din Petrila, județul Hunedoara, unde a învățat meseria de lăcătuș, lucrând cu hărnicie și multă pricepere în așa fel, încât a câștigat de la început prețuirea și dragostea superiorilor săi. S-a căsătorit în august 1950 cu sora Florica.
Orice credincios este în legământ cu Dumnezeu. Botezul este prima parte a legământului cu Dumnezeu prin Iisus Hristos (1 Petru 3, 21), pe temeiul Jertfei Lui.
Fiecare din Tainele Bisericii, crezute și mărturisite în dreapta credință a Evangheliei lui Hristos sunt câte o parte a unicului legământ sfânt cu Dumnezeu, pe temeiul aceleiași Jertfe dumnezeiești, poruncite în Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca sufletul credincios, prin ele, să poată duce o viață plăcută voii sfinte a lui Dumnezeu.
Adunarea de comemorare a fratelui Traian Dorz va avea loc la Mizieș (BH), pe data de 11 iunie, între orele 15 și 19.
Veniți, dragi frați și surori de pretutindeni, să nu dăm uitării acest mormânt sfânt unde așteaptă învierea părintele nostru iubit care a suferit atât de mult, care ne-a aprins în suflete dorul de cer, de Iisus și ne-a modelat viețile prin nemuritoarele sale scrieri.
Praznicul Înălțării Sfintei Cruci este amintirea zilei când Împărăteasa Elena a aflat Sfânta Cruce pe care fusese răstignit Mântuitorul și a dus-o la Ierusalim unde patriarhul Macarie a înălțat-o în mijlocul bisericii ca să o poate vedea mulțimea poporului ce venise să i se închine.
Ca și pe celelalte praznice, biserica a rânduit și pe acesta să culegem învățături sufletești din el. Creștinilor!
Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. (Ioan 13, 34)
Porunca „iubiţi-vă unii pe alţii“ este mereu nouă. Oricât de mult s-a spus atunci de când a ieşit prima dată din inima şi de pe buzele Domnului, porunca de a ne iubi unii pe alţii este nevoie să ni se tot spună mereu… şi ea este mereu nouă şi mereu necesară. Pentru că de fiecare dată este nevoie de ea ca de o noutate şi ca de soarele ce răsare zilnic peste noi. Noutatea este ceva care ai nevoie să primeşti zilnic.