Meditații - Oastea Domnului

Apostolul din duminica a 8-a după Rusalii (I) – Traian Dorz

Pentru Numele Domnului nostru Iisus Hristos

Vin câteodată peste adunarea lui Dumnezeu aşa nişte furtuni satanice şi aşa nişte cerneri ispititoare, încât parcă nu mai sunt nici două minţi care să gândească la fel, nici două inimi care să simtă la fel, nici două guri care să vorbească la fel. Atunci, fiecare vorbeşte în felul lui, crede în felul lui şi umblă în felul lui. Nimeni nu mai ascultă de nimeni. Nimănui nu-i mai pasă de nimic. Nici unul nu mai ţine seama de nici o rânduială, de nici o datorie, de nici o frică.

Tu mi-ai străpuns urechile – Traian Dorz

Psalmul 40, versetul 6

Cel mai greu de străpuns este zidul urechilor noastre. De multe ori este mai uşor de străpuns un munte sau o stâncă decât o ureche spre inimă. Căci muntele şi stânca tot cedează de la o vreme, lovindu-le mereu, dar urechea multor oameni nu se mai lasă străpunsă niciodată. Pentru un munte sau o stâncă, pentru un zid, chiar şi de fier, ai unelte — şi ele se lasă străpunse de uneltele potrivite pentru aceasta, dar pentru urechile şi inima omenească, adesea, nu mai ştii ce fel de unelte să mai întrebuinţezi…

El S-a aplecat spre mine – Traian Dorz

Psalmul 40, versetul 1

Pe omul care cobora din Ierusalim spre Ierihon şi care a căzut între tâlhari, nu l-a putut ridica decât milostivul samaritean, care s-a aplecat spre el și lângă el. S-a aplecat să-l înțeleagă, s-a aplecat să-l mângâie, s-a aplecat să-l ridice…

Pilda sfintelor surori – Traian Dorz

De la începutul vieţii noastre, în orice lucru şi în orice năzuinţă a noastră, avem mereu nevoie de o pildă, de un exemplu bun, de cineva asemenea nouă, care însă este de mai ‘nainte decât noi. Şi este mai mult decât noi. Pentru ca – privind mereu la această fiinţă, ca la un model superior – să tindem şi noi spre tot mai înalt, spre tot mai bine, spre tot mai frumos.

Libertatea pițigoiului – Traian Dorz

Îl cunoaşteţi, desigur. Piţigoiul e o pasăre mică. Are însă această păsărică o însuşire mare, pe care cred că nu o cunoaşteţi. Prindeţi un piţigoi, închideţi-l într-o colivie şi pândiţi-l pe furiş, să vedeţi ce face. Rece şi trist, îşi înfige ghearele în gât şi stă aşa, covrig, până moare. Se sugrumă.

Privighetoarea orbită – Pr. Iosif Trifa

Cine nu cunoaşte cântecul cel fermecat al privighetorii? Ce minunat cântă privighetoarea! Dar ea nu cântă decât noaptea sau, cel mult, pe înserate, când a slăbit lumina.

Te-ai îngrășat… și ai părăsit pe Dumnezeu – Traian Dorz

Deuteronom 32, 15

Ce rău este uneori că îi merge omului bine! Şi cât de atent şi de veghetor trebuie să fie un credincios al Domnului când începe să-i meargă toate lucrurile din plin! Şi când începe să nu mai aibă nici o cruce apăsătoare pe umerii săi şi nici o sarcină sub care să sufere!

Adu-ți aminte de zilele din vechime – Traian Dorz

Cântarea lui Moise – Deuteronom 32, 7

A ţine seamă de trecut este o mare înţelepciune. Nimeni nu se va putea îndrepta niciodată în viitor dacă nu-şi va aduce aminte să tragă învăţătură din cele petrecute mai demult. Toată istoria trecutului este o carte plină de învăţăminte de care orice om care vrea să ajungă bine trebuie să ţină seamă cu grijă.

Luați aminte, ceruri… ascultă, pământule – Traian Dorz

Cântarea lui Moise – Deuteronom 32, 1-43

Când împăratul vorbeşte, atunci toţi tac. Şi cei de sus, nu numai cei de jos. Iar dacă la glasul lui ascultă cei mari, cum vor putea să nu asculte cei mici? Când se rostesc numele împăratului şi poruncile lui, întreagă împărăţia sa trebuie să ia aminte. De aceea este scris: Luaţi aminte ceruri, ascultă pământule!

Apostolul din duminica a 4-a după Rusalii (I) – Traian Dorz

Robi ai neprihănirii

Pe vremea când Sfântul Pavel scria aceste lucruri, în lume stăpânea încă legea robiei, care statornicea dreptul de viaţă şi de moarte al stăpânilor asupra acelora care se vânduseră robi ai lor.