Cântarea lui Moise – Deuteronom 32, 7
A ţine seamă de trecut este o mare înţelepciune. Nimeni nu se va putea îndrepta niciodată în viitor dacă nu-şi va aduce aminte să tragă învăţătură din cele petrecute mai demult. Toată istoria trecutului este o carte plină de învăţăminte de care orice om care vrea să ajungă bine trebuie să ţină seamă cu grijă.
Socoteşte anii… Întreabă-i pe tatăl tău… şi pe bătrânii tăi – spune Cuvântul lui Dumnezeu. Iar omul cel cu adevărat priceput nu leapădă aceste cuvinte, ci ţine cu chibzuinţă seamă de ele. Pentru că, fără a ţine seamă de aceste lucruri, nimeni n-a ajuns bine niciodată.
Nimeni dintre noi n-a crescut învăţat. Până la noi, câţi înaintaşi ai noştri au muncit din greu, au luptat şi s-au jertfit pentru ca noi astăzi să ne putem bucura de o stare pe care ei sute şi mii de ani n-au avut-o, dar au muncit pentru ca s-o avem noi.
Câte mijloace care ne uşurează şi ne înfrumuseţează astăzi viaţa, ei nu le-au avut!
Câtă experienţă ne-a rămas de la ei! Câte învăţăminte din munca şi din lupta lor! Câte binefaceri în urma jertfelor lor!
Lanţul înaintaşilor noştri este un lanţ de aur. Toţi sfinţii noştri părinţi, mucenicii şi martirii… toţi învăţătorii şi păstorii noştri alcătuiesc şirul slăvit al binefăcătorilor noştri, de la care ne-au rămas nu numai cele mai luminoase învăţături, dar şi cele mai vrednice pilde, cele mai bogate comori, cele mai alese haruri prin care, numai dacă ne simţim adânc legaţi de ei şi dacă ne lăsăm cu ascultare călăuziţi bine, vom putea fi cu adevărat vrednici şi fericiţi.
Să ia bine seama orice tânăr la aceste adevăruri. Căci, dacă nu se va simţi adânc legat de rădăcina sănătoasă a credinţei înaintaşilor săi, nici nu va putea creşte drept. Nici nu va putea avea urmaşi buni şi roade rodnice. Ramul rupt de rădăcină se uscă şi piere.
Doamne şi Dumnezeul nostru, Care ne-ai dăruit nouă nişte strămoşi atât de sfinţi şi de vrednici, fii binecuvântat! Te rugăm, Doamne, întoarce-ne totdeauna, cu dragoste şi cu respect, inima şi gândurile noastre spre credincioşia înaintaşilor noştri din zilele din vechime. Spre dragostea, spre cucernicia şi spre jertfa pentru Tine ale primilor fraţi ai noştri, ale primei biserici creştine, pentru ca, învăţând da la ei, să Te putem iubi, asculta şi lăuda şi noi pe Tine într-un chip atât de vrednic şi de luminos ca şi ei. Amin.
Traian Dorz, Hristos - Solia Bibliei
