Tu ești mai Frumos, Iisuse,
decât orice răsărit,
de la toate-mi întorc ochii
către Tine, Cel Iubit.
Tu ești mai Frumos, Tu ești mai Frumos
decât tot ce-i jos, Domnul meu Hristos!
Tu ești mai presus, Tu ești mai presus
decât tot ce-i Sus, Domnul meu Iisus!
Familia este un aşezământ dumnezeiesc pe care Dumnezeu Însuşi la binecuvântat de la începutul lumii: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleți pământul şi-l supuneţi!” (Geneza 1, 28). Sfântul Apostol Pavel aseamănă relaţiile din sânul familiei cu relaţia dintre Hristos şi Biserică: „De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Taina aceasta mare este ; iar eu zic în Hristos şi în Biserică. (Efeseni 5, 30-32).
„Cercetați Scripturile” (Ioan 5, 39)
Sfânta Scriptură este Cartea lui Dumnezeu. Ea s-a scris şi s-a dat oamenilor ca un sfătuitor, îndrumător şi călăuză pentru mântuirea lor. Prin Biblie ne grăieşte Însuşi Dumnezeu. Biblia e Cartea în care sunt scrise gândurile şi voia lui Dumnezeu cu privire la noi. În Sfânta Scriptură sunt arătate lucrările lui Dumnezeu. El Însuşi Se descoperă pe Sine, pentru a Se face cunoscut oamenilor.
„Scula-mă-voi şi mă voi duce la Tatăl meu”
Vai, ce alunecoasă a fost calea fiului pierdut, după ce a rupt legătura cu Tatăl său! A mers din rău în mai rău, până ce a ajuns slugă la porci.
Nu te opri din drumul aflării lui Hristos
nici dacă ți-ar da lumea tot ce-are mai frumos,
nici dacă te-amenință cu ce-are mai urât
– nu te opri niciunde, ci mergi mai hotărât!
Mergi voios cu Hristos
pân-la raiul luminos,
mergi supus cu Iisus
pân-la Slava Lui de Sus.
Psalmul 7, versetul 8
Când nu numai prigonitorii sunt nedrepţi faţă de Hristos, ci însăşi legea, care ar trebui să fie sfântă, ea însăşi ajunge să fie nedreaptă faţă de El, — atunci cel nevinovat nu va mai găsi dreptate nicăieri. Când cel tare este nedrept şi rău, el face şi legile sale la fel, spre a putea face nedreptatea la adăpostul acestor paragrafe.
Chipul de alături ne arată o evanghelie pe care o puteţi citi pe larg la Matei 8, 23-27: Iisus Mântuitorul călătorea împreună cu apostolii Săi pe mare. „Şi iată, vifor mare s-a făcut în mare, încât se acoperea corabia cu valurile. Şi venind, învăţăceii Lui L-au deşteptat pe El, strigând: «Mântuieşte-ne, Doamne, că pierim!». Şi le-a zis lor Iisus: «Ce sunteţi înfricoşaţi, puţin credincioşilor?». Şi sculându-se, a poruncit vânturilor şi mării şi s-a făcut linişte” (Matei 8, 23-27).
Sfântul Cuvânt ne amintește aici că noi (deci toți cei chemați) suntem niște împreună-lucrători… Nu numai unul este chemat… Oricât de însemnat ar fi acela-unul, nu numai el este ales. Suntem mai mulți, suntem toți…
Deci vinovat este veșnic, în fața lui Dumnezeu și în fața fraților săi, acela care de unul singur vrea să lucreze, fără frați. Care își închipuie că el poate să facă în Lucrarea lui Dumnezeu tot ce vrea el, fără a ține seama de părerea celorlalți, de încredințările celorlalți, de ascultarea și unitatea celorlalți.
Psalmul 7, versetul 1
Îndată ce credinciosul Domnului alungă din nou şi hotărât pentru totdeauna de la el pe ademenitorii cei răi şi arată că vrea de acum cu tărie să-L urmeze pe Domnul şi Mântuitorul său Iisus Hristos, vrăjmaşul satan porneşte împotriva lui o prigoană nimicitoare. Satan trece la atacul cel mare, cu toată puterea lui crudă şi răzbunătoare.
Atât de-aproape ești de moarte
că nu se poate să nu vezi
ce lungă-i umbra ei spre tine
și mâna ei spre unde șezi!
Atât de-aproape e nălțarea
de prăbușire și abis
că nu se poate să nu vadă
acel ce are-un ochi deschis!
