Fă-ne dreptate, Doamne! – Traian Dorz

Psalmul 7, versetul 8

Când nu numai prigonitorii sunt nedrepţi faţă de Hristos, ci însăşi legea, care ar trebui să fie sfântă, ea însăşi ajunge să fie nedreaptă faţă de El, — atunci cel nevinovat nu va mai găsi dreptate nicăieri. Când cel tare este nedrept şi rău, el face şi legile sale la fel, spre a putea face nedreptatea la adăpostul acestor paragrafe.

Atunci martorii sunt puşi de el sau înfricaţi de el — şi nu vor sluji decât acuzării. Apărarea pusă de el sau înfricată de el va fi neputincioasă şi înjositoare. Capetele de acuză vor fi neadevărate. Faptele vor fi rău interpretate şi înfăţişate tendenţios. Concluziile, răuvoitoare. Sentinţa, impusă, grăbită şi monstruoasă. Iar nevinovatul va fi aruncat în adâncul îngrozitor al unor infernale chinuri. În mijlocul unor fioroase fiare mai dinainte aţâţate… Ce-i mai rămâne atunci săracului şi nevinovatului căzut fără nici un fel de apărare într-o astfel de peşteră tâlhărească, decât strigătul deznădăjduit şi amar: Dumnezeule, fă-mi Tu dreptate!…

Fă-mi dreptate, Doamne, căci Tu ştii că nimic din ce au spus ei împotriva mea nu-i adevărat. N-am făcut şi n-am gândit niciodată aşa ceva. Dar toate lucrurile de pe pământ îşi au vremea lor (Eclesiastul 3, 1). O dată ce vremea încercării s-a dus, trebuie să se ducă şi ea (I Corinteni 10, 13). Când vremea ei a trecut, — peste voia tuturor paznicilor puternici sau a legilor nedrepte, Mâna lui Dumnezeu deschide porţile cele de fier (Fapte 5, 19). De aceea nu dispera, credinciosule, niciodată! Când eşti nedreptăţit chiar prin lege şi judecată, ai încredere în Domnul, căci mai este o lege şi mai este o judecată: Legea şi Judecata lui Dumnezeu (Eclesiastul 12, 14). Chiar dacă va trebui să aştepţi ani de zile până când va sosi ceasul dreptăţii tale, totuşi nu te teme, căci şi în încercarea ta tot timpul va veghea asupra ta grija iubitoare a lui Dumnezeu. Apleacă-te smerit în faţa sentinţei pe care n-ai putut-o ocoli şi faţă de care nu eşti vinovat. Dacă Dumnezeu a îngăduit-o, aceasta va fi spre binele tău şi spre izbânda şi cinstea Lucrării Lui pentru care suferi. Poartă-te cu demnitate sfântă.

Nu te milogi şi nu te văicări, cerşind bunăvoinţa nimănui. Renunţă la apărarea nefolositoare. Şi nu te lepăda de frumuseţea Adevărului pentru care suferi pe nedrept. Va veni vremea când ocara ta de acum se va schimba într-o slavă eternă. Şi lanţurile tale, într-o pricină de veşnică laudă şi cinste, pe care n-ai mai primi s-o schimbi cu nimic în lume (I Corinteni 9, 15). Nu te teme deci, fii tare şi ţine cu statornicie legământul de bun ostaş al lui Hristos, legământ pe care l-ai spus cu gura ta şi l-ai semnat cu degetele tale (Isaia 44, 5). Dumnezeu este cu tine şi pentru tine, iar când El Îşi va face dreptate Numelui Său şi Cauzei Sale, atunci vei fi îndreptăţit şi tu. Atunci da, ţi se va face dreptate şi ţie care suferi pentru aceasta.

O Preadulcele și Bunul meu Mântuitor și Dumnezeu, Iisus Hristos, fii binecuvântat dacă în dragostea Ta ai îngăduit ca și eu să fiu părtaș întrucâtva la crucea și la suferința Ta pe pământ, suferind pe nedrept batjocuri și prigoniri.

Te rog ajută-mă ca să le pot suferi cu răbdare și demnitate sfântă și fă să pot bea în tăcere și în liniște paharul amar până unde mi-ai hotărât Tu. Fă să mă pot ruga cu sinceritate pentru chinuitorii mei, care lucrează fără să știe la cununa slavei mele veșnice. Fă să mă pot ruga cu milă pentru ei, căci ei, sărmanii, nu știu ce știu eu despre viitorul lor. Și despre pedeapsa sub care sunt. Ei nu știu nimic nici despre Puterea Ta, Doamne, care va schimba în curând totul spre binele nostru, făcându-ne și nouă dreptate, împotriva tuturor celor care ne-au prigonit și ne-au osândit pe nedrept. După cum Te-au osândit și pe Tine, Dumnezeul și Mântuitorul nostru (Ioan 15, 20; Evrei 11, 26; I Petru 4, 14). Amin.

Traian Dorz, Hristos - Comoara Psalmilor, vol. 1