Avem praznicul Sf. Apostoli Petru şi Pavel. Dăm, cu acest prilej, învățătura de mai jos, luată din epistolele marelui Apostol Pavel.
„Au nu ştiţi că cei ce aleargă la întrecere toți aleargă, dar unul singur ia cununa? Alergați dar astfel ca să luaţi cununa. Apoi orice alergător se supune la tot felul de înfrânări, ca să ia o cunună ce se veştejeşte. Noi să facem acest lucru pentru o cunună ce nu se veștejeşte” (I Corinteni 9, 24-27).
Zis-a Domnul învățăceilor Săi: “Tot cel ce Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi și Eu pe dânsul înaintea Tatălui Meu care este în ceruri. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu de dânsul înaintea Tatălui Meu care este în ceruri. Cel ce iubește pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine nu este Mie vrednic. Și cel ce iubește pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe Mine nu este Mie vrednic. Și cel ce nu va lua crucea sa și să vină după Mine nu este Mie vrednic.” (Matei 10, 32-37)
Psalmul 25, versetul 1
Ori de câte ori omul s-a întors spre Dumnezeu, ca să se îndrepte după voia Lui, ca să se ridice la starea de vrednicie în faţa Lui, ca să asculte de poruncile Lui şi să se încadreze în orânduirile Lui, — această îndreptare l-a înălţat pe om. Lupta aceasta de a se înălţa spre Dumnezeu l-a ridicat pe om totdeauna pe o treaptă mai înaltă, l-a făcut mai bun, mai nobil, mai inteligent, mai blând, mai om. Către Dumnezeu, omul se înalţă, nu se coboară.
Duhul Sfânt este Dumnezeu, de o fiinţă cu Tatăl şi cu Fiul. Este a Treia Persoană din Sfânta Treime. Toate Scripturile ni-L arată pe Dumnezeu-Duhul Sfânt ca fiind de o fiinţă şi de o putere cu Dumnezeu-Tatăl şi Dumnezeu-Fiul.
„Şi dacă s-a împlinit ziua Praznicului a cincizeci de zile, erau toți apostolii împreună adunaţi la un loc. Şi s-a făcut fără de veste din cer sunet ca de o suflare de vifor ce vine repede: şi a umplut toată casa unde şedeau. Și li s-a arătat lor limbi împărțite ca de foc; şi au şezut pe fiecare din ei. Și s-au umplut toți de Duh Sfânt şi au început a grăi într-alte limbi, precum le da lor Duhul a grăi. Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici din tot neamul ce este sub cer. Şi făcându-se glasul acela, s-a adunat mulțimea şi s-a tulburat, căci îi auzea fiecare pe ei grăind în limba sa.
Psalmul 24, versetul 7
O, măreţe, strălucite, dorite şi neînduplecate Porţi Veşnice! Cât de multe mii de ani trecuseră de când voi v-aţi închis cu sunet mânios în urma primului om şi a primului său păcat!… Cât de multe mii de ani înfricoşătorul arhanghel rotise în faţa voastră neiertătoarea sabie de flăcări, după ce primul şi ultimul păcat pătruns acolo a fost alungat din Eden! (Facere 3, 24).
În imaginea de mai sus se vede cum îi arată Dumnezeu lui Noe să-şi facă corabie de mântuire şi de scăpare din potop.
„Şi a zis Domnul Dumnezeu lui Noe: «Umplutu-s-a pământul de nedreptate şi, iată, voi pierde pe oameni şi pământul. Iar tu fă-ţi corabie din lemne neputrezitoare, în patru muchii… Şi aşa vei face corabia: de trei sute de coţi va fi lungimea şi de cincizeci de coţi lăţimea şi de treizeci de coţi înălţimea; şi o fereastră să faci corăbiei…» Şi a făcut Noe toate câte i-a poruncit lui Domnul Dumnezeu şi scăpă din potop… (Citiţi pe larg această istorie la Facere, cap. 6.)
În vremea aceea, ridicând Iisus ochii Săi la cer, a zis: „Părinte, a venit ceasul: proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, precum I-ai dat Lui stăpânire a tot trupul, ca tot ce ai dat Lui să le dea lor viaţă veşnică. Şi aceasta este viața cea veşnică, să Te cunoască pe Tine unul adevăratul Dumnezeu şi pe Care ai trimis, pe Iisus Hristos. Eu Te-am proslăvit pe Tine pe pământ; lucrul am săvârşit, care ai dat Mie ca să-l fac.
La anul 1665, un învăţat cu numele Newton a descoperit legea aşa numită a „gravitațiunii”, lege ce spune că toate corpurile sunt atrase cu putere de pământ. Un corp ce-l aruncăm în aer cade la pământ în puterea acestei legi.
Psalmul 24, versetul 1
Fiecare lucru aparţine celui ce l-a creat. Chiar dacă vreodată un străin s-ar face, prin înşelăciune sau prin silnicie, stăpân peste acel lucru, autoritatea şi dreptul celui ce l-a făcut, va fi sau va deveni totdeauna, mai presus de orice, asupra proprietăţii sale. Dumnezeu a conceput cerurile şi pământul cu tot ce cuprind ele şi Dumnezeu le-a creat.