Avem praznicul Sf. Apostoli Petru şi Pavel. Dăm, cu acest prilej, învățătura de mai jos, luată din epistolele marelui Apostol Pavel.
„Au nu ştiţi că cei ce aleargă la întrecere toți aleargă, dar unul singur ia cununa? Alergați dar astfel ca să luaţi cununa. Apoi orice alergător se supune la tot felul de înfrânări, ca să ia o cunună ce se veştejeşte. Noi să facem acest lucru pentru o cunună ce nu se veștejeşte” (I Corinteni 9, 24-27).
Ce învățătură minunată! Ea ne spune ceea ce spunea și Mântuitorul: „Împărăţia lui Dumnezeu se ia prin luptă şi cei ce se luptă pun mâna pe ea” (Matei 11, 11). Ap. Pavel a asemănat această luptă cu o întrecere de alergat. Erau la modă pe atunci aceste întreceri (aşa cum e azi fotbalul). Intrau mulți la alergare, dar unul singur lua cununa.
O alegere este şi viața noastră, dar cununa vieţii o vor lua numai cei ce aleargă pentru ea cu stăruință, până la sfârșit. O, cum își închipuie creştinii de azi că pot dobândi împărăția lui Dumnezeu fără nici o „alergare”. Să ascultăm ce spune Ap. Pavel: „Alerg spre darul de biruitor… uitând cele ce sunt în urma mea, mă arunc spre cele ce sunt înainte… Alerg spre ţintă pentru premiul chemării Cereşti a lui Dumnezeu, în Iisus Hristos” (Filipeni 3, 11-14). O astfel de Viaţă s-a încheiat pe urmă cu cuvintele: „Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am sfârşit, de acum mi se va da cununa neprihănirii (Il Timotei 4, 7).
Așa trebuie să curgă şi să se sfârșească şi „alegerea” noastră. Ce puţini sunt însă cei ce „aleargă” pentru a dobândi „cununa vieţii de veci” (Apocalipsa 2, 10).
E adevărat că aleargă și oamenii de azi, dar „alergarea” lor e de altă natură. Aleargă ca nişte „cai fără frâne” (Iacov 3, 3)… „Aleargă ca şi calul şi catârul la care nu este pricepere” (Psalmul 31, 10)… Aleargă în galop pe căile răutăților… Aleargă în galop spre iad şi pierzare. Doamne, fereşte-ne de o astfel de „alergare”.
„Drept aceea, să alergăm cu stăruință în lupta de întrecere ce ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Iisus, Căpetenia şi Desăvârşirea credinței noastre… Uitaţi-vă bine la El, ca nu cumva să vă lăsați osteniți, slăbind în sufletele voastre” (Evrei 12, 1-4).
Scumpii mei fraţi din Oastea Domnului! Şi noi am intrat în alergare pentru cununa vieţii. Să alergăm cu stăruință până la sfârşit, ca să ne putem şi noi încheia „alergarea” cu cuvintele: „Lupta cea bună am luptat, călătoria am sfârşit, de acum ni s-a gătit nouă cununa dreptății” (II Timotei 4, 7).
Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1929, nr. 26, pag. 5
