Prorocul Isaia L-a profeţit pe Mântuitorul ca pe „un Prunc ce S-a născut nouă şi S-a dat nouă… şi se va chema numele Lui: Sfetnic minunat, Dumnezeu biruitor, Domn al păcii. Mare va fi stăpânirea Lui şi păcii Lui nu va fi hotar” (Isaia 9, 6-7). Într-alt loc, prorocul spune despre acest Fiu că „va lovi pământul cu toiagul Cuvântului Său şi cu suflarea buzelor Sale va omorî pe cel rău. Atunci lupul va paşte împreună cu mielul şi pardosul se va culca împreună cu iedul; şi viţelul şi leul, şi taurul împreună vor paşte şi un prunc mic îi va paşte pe ei… Şi nu-i vor face rău, căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domului.
Calea şi purtarea crailor de la Răsărit sunt puse la Evanghelie cu învăţătură sufletească. Din o ţară îndepărtată au plecat craii şi cale lungă şi grea au făcut până au ajuns în Vifleem, unde au aflat Pruncul luminat şi s-au închinat Lui cu daruri scumpe.
Aşa şi noi, să ieşim din ţara păcatelor şi să plecăm spre Vifleemul cel sufletesc, adică spre învăţăturile lui Iisus.
„Lângă Ieslea Minunată ne-adunăm
când colindul Sfintei Naşteri colindăm.
Doarme Fiul lângă-al Mamei sân duios,
soare dulce pare Faţa lui Hristos.”
Colindul a fost interpretat în cadrul concertului „Stea din răsărit”, eveniment care a avut loc la sala Iustin Moisescu din cadrul Mitropoliei Iași, în data de 18 decembrie 2017. Evenimentul a fost organizat cu ocazia sărbătorilor de iarnă de Adunarea Oastei Domnului din Iași.
Versuri: Traian Dorz
Melodie: Cornel Rusu
Dirijor: Alexandru Mocanu
Comemorăm pe poetul şi fratele nostru Traian Dorz, cu scopul de a mulţumi lui Dumnezeu pentru harul de care l-a învrednicit pe el, iar prin el şi pe noi.
Dumnezeu l-a înzestrat cu darul poeziei şi, pentru că n-a fost nepăsător faţă de acest dar, prin muncă şi prin har, a devenit un mare poet al creştinătăţii, iar noi am devenit direct beneficiarii acestor sfinte poezii şi învăţături inspirate, adevărate comori nemuritoare. De aceea dorim să reîmprospătăm pentru noi şi pentru copiii noştri aducerea aminte a ceea ce am primit de la Dumnezeu prin mai marele nostru frate în Hristos, ca să putem apoi aduce împreună mulţumire şi recunoştinţă, după cuviinţă. Şi, de asemenea, să împlinim cuvântul care ne îndeamnă să privim la felul de vieţuire al mai marilor noştri şi să le urmăm credinţa…
În special în preajma sărbătorii Naşterii Domnului avem ocazia să privim şi să medităm la imaginile ce înfăţişează evenimentul acesta în diferite ipostaze, cum ar fi scena plină de taină a Pruncului din iesle, siluetele magilor cu steaua, ale păstorilor cu marele cor de îngeri sau scena fugii în Egipt când, în noapte, se disting chipurile ostenite de drum, al unei Maici ce strânge iubitoare un Prunc la sân şi al unui cucernic protector. Atunci parcă şi măgăruşul de povară simte că este părtaş la o misiune sfântă în care sunt prezente, deodată, ameninţarea celui rău, căutând Pruncul să-L ucidă, ca Şi atotputernica grijă a lui Dumnezeu.
Noaptea Naşterii rasună de colinzi şi clopotei
Ca să-şi ducă vestea bună toţi creştinii între ei.
Colindul a fost interpretat în cadrul concertului „Stea din răsărit”, eveniment care a avut loc la sala Iustin Moisescu din cadrul Mitropoliei Iași, în data de 18 decembrie 2017. Evenimentul a fost organizat cu ocazia sărbătorilor de iarnă de Adunarea Oastei Domnului din Iași.
Versuri: Vlad Gheorghiu
Melodie: Lucian Pală
Armonizare: prof. Ciprian Ion
Dirijor: Alexandru Mocanu
Cu prilejul călătoriei la Ierusalim, la Locurile Sfinte, am trecut şi pe lângă locul unde diavolul L-a ispitit pe Mântuitorul. E o ridicătură stâncoasă, de unde se deschide o largă privelişte spre câmpia Iordanului. Din acest Ioc I-a arătat satana Mântuitorului „toată mărirea acestei lumi”, zicându-I: „Toate acestea Ți le voi da Ție, dacă, căzând, Te vei închina mie” (Matei 4, 9). Mântuitorul a respins ispita diavolului, zicându-i: „Mergi înapoia Mea, satano!”.
Chipul de alături e luat din istoria israelitenilor, când mergeau prin pustie, spre Canaan. „Domnul mergea înaintea lor, zice Biblia, şi le arăta lor calea printr-un stâlp de nor luminos ziua, iar noaptea printr-un stâlp de foc, pentru ca să poată merge şi ziua, şi noaptea” (Exod 13, 21). Norul cel luminos stătea necurmat deasupra cortului sfânt”, unde se păstrau tablele legii, adică legământul lui Dumnezeu cu poporul Israel. Când se ridica norul de pe cort, atunci porneau la drum şi fiii lui Israel şi în locul unde sta norul, acolo tăbărau şi fiii lui Israel… Fiii lui Israel porneau după porunca Domnului şi tăbărau după porunca Domnului… Ei nu porneau până nu se ridica norul, căci fiii lui Israel ascultau de porunca Domnului” (Numeri 9, 15-23).
Lumina zilelor senine
s-a dus spre-un neîntors meleag,
dar raza ei rămasă-n mine
străluce tot mai cald și drag.
Omul evlavios şi credincios trebuie să aibă o credinţă atât de statornică în făgăduinţele lui Dumnezeu, încât chiar dacă cele întâmplate par a fi potrivnice făgăduinţelor Lui, nici atunci să nu se tulbure, ci să nădăjduiască pentru sfârşitul lucrurilor. Deci, ia aminte! Credinciosul Avraam, ce făgăduinţă a primit şi ce-a fost nevoit să facă? Făgăduinţa a fost că prin Isaac va umple lumea de urmaşi. Porunca a fost însă să-l jertfească pe însuşi Isaac, prin care urma să se umple pământul de oameni! Deci l-a neliniştit această poruncă pe cel drept? Deloc!
