Prin rugăciuni stăruitoare uneori poţi smulge din Mâna lui Dumnezeu chiar şi ceea ce El n-ar fi voit să-ţi dea. Ceea ce El nu-ţi permite. Dar vai, de câte ori după aceea, vei regreta că ai cerut cu stăruinţă ceea ce ai primit! Şi că ai smuls din Mâna Lui ceea ce era nepermis. Pricina multor nenorociri de ale noastre a fost că am cerut prea stăruitor ceea ce cunoşteam că n-avem dreptul să-l avem: şi asta ne-a fost spre rău.
La Botezul Domnului, Duhul în chip de porumb S-a arătat. Botezul Domnului este şi praznicul Duhului Sfânt. Câţi însă cunosc cu adevărat pe Dumnezeu Duhul Sfânt? Trăim un creştinism ce şi-a pierdut puterea tocmai fiindcă lipseşte din el ,,porumbelul” Duhului Sfânt.
Cred oamenii într-un Dumnezeu, ştiu cum S-a născut şi cum a murit Iisus Hristos, dar n-au pe Duhul Sfânt prin care se revarsă în lume şi în suflete darurile cerului de sus. Voi spune o asemănare.
Pentru cel care așteaptă în stări nebănuit de grăbite, în locul cel mai greu, o minune izbăvitoare, orice clipă este grea. Pentru un astfel de suflet, orice secundă este mult și orice întârziere poate fi nimicitoare. De aceea strigătele lui se înmulțesc pe măsura ce vremea trece și cresc în tărie pe măsură ce și primejdia crește.
În multe privințe, adeseori altele sunt gândurile și căile lui Dumnezeu decât gândurile și căile omului.
„Mai lasă-l şi anul acesta”. (Luca 13, 8)
Pilda cu smochinul cel neroditor de la Luca 13 grăieşte şi va grăi tuturor oamenilor, până la sfârşitul lumii. Un proprietar sădise un smochin şi după trei ani voia să-l taie, căci nu arăta roade. „Mai lasă-l şi anul acesta intervenit grădinarul. Îl voi săpa şi îl voi îngriji din nou şi poate va rodi.”
Intrăm într-un an nou. Pentru Oastea Domnului, anul acesta e al 14-lea [n.n. 96-lea] an de Oaste. Intrăm în al 14-lea [n.n. 96-lea] an de Oaste. De data aceasta, anul acesta soseşte cu o deosebită importanţă pentru Oastea Domnului. Soseşte cu un hotar nou pentru Oastea Domnului.
Biblia ne spune că, după ce israelitenii îi bătuseră pe Filisteni în lupta de la Bet-car, „Samuel a luat o piatră pe care a pus-o între Miţpa şi Sen şi i-a pus numele Eben-Ezer (Piatră de ajutor), zicând: „Până aici ne-a ajutat nouă Domnul” (1 Samuel 7, 12).
Hotărârea lui îi făcea să se hotărască pe mulți. Învia și la noi voluntariatul duhovnicesc și misionarismul laic, de care nu se mai vorbise, în felul acesta, din vremile fericite și îndepărtate ale Sfântului Ioan Gură de Aur. În toată țara care dormea, cineva din Sibiu se trezise și trăgea puternic un clopot de înviere.
Izbucnise deci un torent viu, care se revărsa ca un fluviu, țâșnind cu o forță uriașă din Hristos.
Urmăriţi pe fiii cei pierduţi şi îi aduceţi în braţele Tatălui ceresc.
Intrăm într-un an nou. E vremea când omul îşi face socotelile. Fă-ţi, te rog, iubitul meu, socoata şi cu viaţa ta cea sufletească. Fă-ţi examenul fiului pierdut. Fă-ţi socoata de eşti „acasă”, ori eşti dus de-acasă. De eşti în casa şi ascultarea Tatălui ceresc, ori ai ieşit din „casa” aceasta.
Cu cât mai prețios ți-e timpul,
cu-atât ți-e mai păcat că-l pierzi.
Cu cât e mai viclean păcatul,
cu-atât mai rău e că-l dezmierzi.
Cu cât mai de folos e-o viață,
e mai de neiertat s-o-ncui.
Cu cât mai sfânt e adevărul,
ești mai de vină că nu-l spui.
Chipul de alături ne arată vorbirea ce a avut-o Iisus noaptea cu Nicodim. ,,«Amin, amin, zic ţie, Nicodime a zis Iisus, de nu se va naşte cineva de sus, nu va vedea împărăţia lui Dumnezeu». Zise către El Nicodim: «Cum poate omul să se nască fiind bătrân? Au doară poate a doua oară să intre în pântecele maicii sale şi să se nască?». Răspuns-a Iisus: «Amin, amin, grăiesc ţie, de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Nu te mira că zic ţie că trebuie vouă a vă naşte de sus. Duhul unde voieşte suflă şi glasul lui auzi, dar nu ştii de unde vine şi unde merge; aşa este şi cu tot ce e născut din Duhul»”. (Citiţi pe larg în Ioan 3, 1-12).
Din învățăturile lui Sundar Singh
Sunt câţiva ani de când am întâlnit în munţii Himalaia un om care avea mai multe sute de oi. Pierzându-i-se câteva din oile sale, fiind rătăcite ori bolnave pe munte, el pretinse ciobanilor săi să plece în căutarea lor, dar aceştia n-au voit, de frica fiarelor sălbatice.
Atunci stăpânul se hotărî să meargă el însuşi în căutarea turmei sale pierdute, pentru a o găsi şi scăpa.
