Poezii

O, Betleem, O, Betleem – Traian Dorz

O, Betleem, o, Betleem, ce noapte-a fost aceea
când Soarele din ieslea ta Și-a răsărit scânteia!
O, Betleem, pământ sfințit de-atâta strălucire,
Ce mulți ca tine și-au uitat întâia lor iubire!

Ierusalim, Ierusalim, care-ți ucizi profeții,
de câte ori ți-ai nimicit luminile vieții,
de câte ori te-ai prăbușit în prag de mântuire,
Ce mulți ca tine-și răstignesc eterna lor iubire!

Să nu cârtești – Traian Dorz

Să nu cârtești când jugul îți pare că-i prea greu,
încă puțin și iarăși ajută Dumnezeu.
Să nu cârtești când, singur, ajungi în loc de chin,
mai rabdă, te mai roagă și iar va fi senin.

Să nu cârtești când drumul îți pare că-i amar,
încă puțin și totul se face dulce iar.

Să nu mai ardem pentru noi – Traian Dorz

Să nu mai ardem pentru noi
ci pentru cei ce ne urmează;
al sufletului larg șuvoi
să-mpartă rază după rază.

Cu lut tot mai puțin pe mâini,
cu tot mai limpede lumina,

Să nu mergeți pe o cale – Traian Dorz

Să nu mergeți pe o cale cu-ngâmfații către foc,
nici să nu stați cu cei care de Biserică-și bat joc.
Nici să nu vă faceți prieteni cu cei fără Dumnezeu
ca să nu le-ajungeți plata când le vine ceasul greu.

Ci să mergeți, mai degrabă, la cei mici și chinuiți.
Pentru ei, ca niște mame și ca niște frați să fiți.
Ajutând pe cel ce n-are și hrănind pe cel flămând,
tuturor, de-mpărăția Cerurilor, cuvântând.

Să nu ne fie teamă – Traian Dorz

Să nu ne fie teamă când mergem cu Hristos!
Cât umbli în lumină, să nu te temi de nime’!
Mergi cu curaj pe cale atunci când mergi frumos,
lumina ta va-nvinge prin orice-ntunecime.

Rămâi pe brazda dreaptă, cu ochii către Ţel
și-apasă plugul cinstei, cât mai adânc să are;
în Dumnezeu te-ncrede, cu tine este El,
și grâul tău va umple cereștile grânare.

Să nu rămâi fără credință – Traian Dorz

Să nu rămâi fără credință și să nu uiți al ei sfânt preț,
căci, de trăiești fără credință, îți pierzi folosu-ntregii vieți.
Cel care uită-al ei scump soare, se prăbușește-n iad de viu.
De-acolo ar crede și-ar întoarce, dar cei din iad cred prea târziu…

Să nu taci când vezi adevărul și când îți cere el să-l spui.
Să nu plângi după slava lumii, ce azi o vezi iar mâine nu-i.

Să nu-ți îngropi – Traian Dorz

Să nu-ți îngropi de tot nădejdea, când ești în ceasul cel mai greu.
Din orice stare disperată, mai are-o cale, Dumnezeu.

Să nu-ți pierzi, doborât, credința, nici cât de-adânc ai fi căzut.
I-a scos și din mai negre-adâncuri, Hristos, pe-acei ce au crezut.

Să nu-ți stingi dragostea aprinsă, în niciun vânt și-n niciun ger.
Al ei duh sfânt, Hristos îl ține, în toți cei ce-l doresc și-l cer.

Să nu-ți uiți legământul – Traian Dorz

Să nu-ți uiți legământul, să nu ți-l uiți, îți spun
că-ai să regreți odată, plângând, ca un nebun
și-ai să alergi odată topindu-ți ochii goi;
dar dragostea zdrobită în veci n-o-nvii ‘napoi.

Să nu-ți uiți datoria spre Sfântul Dumnezeu,
că nu-i o altă vină s-o ispășești mai greu
și-ai să bocești odată cu sufletul arzând;
dar vremea cea trecută n-o mai întorci nicicând.

Să retrăim minunea – Traian Dorz

Să retrăim minunea frumoaselor izbânzi
din anii tinereții cu steaguri fluturate,
când tremurau toți leii, înfrânți de mieii blânzi,
când răsunau toți munții de imne-nflăcărate!

Să retrăim fiorii frumosului elan
când apăsam pe pluguri în lung și-n lat, pe creste,
când greul grâu de aur mustea în orice lan,
umplând de veselie hotarele aceste. 

Să știi s-aștepți – Traian Dorz

Să știi s-aștepți făgăduința ce negreșit se va-mplini
cu-ncredințarea neclintită că tot ce-i scris – așa va fi,
nici cât de lunga-ntârziere, nici cât de mulți și tari vrăjmași
să nu-ți înfrângă-ncredințarea,
să lupți crezând, să nu te lași!

Top