Au înflorit măslinii – Traian Dorz

Au înflorit măslinii pe Muntele Divin
şi-nfrăgezesc lăstarii smochinilor grădinii,
albită holda lumii se leagănă a plin
chemând secerătorii cu strângerea neghinii.

Fecioarele-nţelepte lumina şi-o-nteţesc,
răsună Miez-de-Noapte în clopote de-aramă,
străjerii de pe ziduri primejdii prevestesc
şi-n aer sună zvonuri ce-ameninţă şi cheamă.

Cum poţi tu sta molatic în patul tău mizer
când freamătă văzduhul şi ţărna e fierbinte,
când tunete-nfundate cutreieră prin cer
şi parcă se-nvârt morţii cu zgomote-n morminte?

Priveşte Marea Poartă cum tremură-n uşiori
şi Timpul ce stă gata să bată Doisprezece!
Nu trec prin tine oare nici azi nişte fiori
şi-n viaţa ta, nici astăzi, nimic nu se petrece?