Am fost un ceas pe munte, trăind acele stări
ce sunt numai cu Domnul şi-n veşnicele-I zări,
când îngerii-n tăcere îngenunchează jos
şi Moise şi Ilie spun taine cu Hristos.
Poezii
Mi-e dor să plâng – Traian Dorz
Mi-e dor să plâng, Iisuse,
aşa-nspre Dumnezeu,
cum am plâns numa-n clipa
de legământ al meu,
să simt o descărcare
a sufletului tot;
aşa mi-e dor, aşa mi-e dor, Iisuse,
a plânge să mai pot.
Amară e lumina – Traian Dorz
Amară e lumina venită prea târziu,
când lacrima neplânsă se varsă pe-un sicriu,
când floarea neadusă se-așează pe-un mormânt
și prea tăcut se uită al dragostei cuvânt.
Nu-ntârzia când soțul te-așteaptă-nlăcrimat,
du-i dragostea curată și doru-mbrățișat
căci în zadar e plînsul când timpul a trecut,
nici mii de doruri spuse, nu șterg un dor tăcut.
Mi s-a părut ușor – Traian Dorz
Mi s-a părut ușor, Iisuse, să-mi ierți când eu păcătuiam;
o dată de-mi ceream iertare, Tu mi-o dădeai, nu mă-ndoiam;
– dar azi când trebuie iertarea ca eu s-o dau cui sunt dator,
cu ce durere văd Iisuse, că nu-i ușor, că nu-i ușor!
A cui mai ești? – Traian Dorz
A cui mai eşti tu, dulce
cântare-n care toţi
îşi află sân şi lacrimi
de mamă şi de soţ?
Când toţi te uită-n clipa
când şi-au ajuns un ţel,
tu mai rămâi a celui
ce plânge singurel.
Nădejde – Traian Dorz
O, clopote vesele din satul meu alb,
ce dulce și tare cântarăți odată
când glasul cel tânăr și cald îmi umplea
senina nădejde a tristei pruncii…
O, clopote multe din negrul oraș,
ce tunet și clopot năvalnic erați
când vuiet de luptă mi-era și avânt
credința-ndrăzneței de-atunci tinereți.
Mult ne mângâie – Traian Dorz
Mult ne mângâie-un prieten în singurătate,
de aceea, un prieten e mai scump ca toate.
Dar, adevăratul Prieten, Domnul este numa’,
de aceea fă-ţi-L prieten pe Iisus, acuma.
Mult ne mângâie un bine într-o zi lipsită,
de aceea, fapta bună e cu drag primită.
Binefăcătorul care ţi-a făcut mai bine
E Iisus, primeşte-I astăzi Harul pentru tine.
Acoperă-ți ochii – Traian Dorz
Acoperă-ți ochii când treci prin ispită
să nu te atragă cărarea oprită,
să nu te robească pornirea șireată
c-adesea de-acolo nu scapi niciodată.
Acoperă-ți ochii când foamea te-nvinge,
de pâinea străină a nu te atinge;
să nu te orbească a ei lăcomie
c-adesea-n rușine te-ngropi pe vecie.
N-am avut nimic, Iisuse – Traian Dorz
N-am avut nimic, Iisuse, când veneam în lume,
nici cuvânt, nici cunoștință, nici măcar un nume,
nici iubire, nici credință, nici nădejdea-n bine,
numai lacrima și plânsul le-aduceam cu mine.
Nici n-am câștigat în lume decât harfa-n care
Dumnezeu mi-a pus cântarea Lui nemuritoare;
cu această harfă, viața mi-o duc de-azi pe mâine,
câștigându-mi cea mai dulce și amară pâine.
Abia mai văd – Traian Dorz
Abia mai văd cărarea
pe urma Ta să merg
mereu mai des, de lacrimi,
stau ochii să mi-i șterg,
mereu mai des, genunchii
și fruntea stau să-mi plec
prin strâmtele suișuri
pe unde încă trec
Iisuse Bun, Iisus Iubit
pe unde încă trec, mai trec.