Poezii

Roadele cântării mele – Traian Dorz

Roadele cântării mele
din al dragostei preaplin,
cu tot aurul din ele
Ție Scump Iisus, le-nchin.

Roadele trăirii mele
câte-am dat și câte țin,
de sub soare ori sub stele
Ție Scump Iisus, le-nchin.

Să fi avut o mie – Traian Dorz

Să fi-avut o mie de cărări în viață,
eu, Iisus, tot numai asta aș fi-ales.
Din răscruci amare ce mi-au stat în viață,
numai lângă Tine mi-am dorit să ies.

Să fi-avut o mie de iubiri în cale,
eu, Iisus, tot numai asta o primeam.
De-aveam mii de drumuri, le-mpleteam cu-a Tale.
De-aveam mii de inimi, Ție ți le dam.

Să ne-ntoarcem la-nceputul – Traian Dorz

Să ne-ntoarcem la-nceputul tuturora câte sunt
și-o s-ajungem, totdeauna, la Hristos, Izvorul Sfânt.

Slavă-n toate, sus si jos, Domnului Iisus Hristos!
El e Veșnicul Izvor și Sfârșitul tuturor.

Dacă-ncepem de la pâine, treci prin soare, prin pământ
și prin rouă, și ajungem tot la El, Izvorul Sfânt.

A plouat – Traian Dorz

A plouat prin sat și râul de sub punte s-a umflat.
Două fete credincioase, bucuroase stau la sfat:
“Cât de bun e Domnul care ploi și soare ne-a trimis.
Iarba-i mare, câmpu-i floare, totul pare paradis!”

Un copil, ca să se joace, prin baltoace a intrat.
Mama biată, suparată, stă să-l bată. E-mbrăcat.
“Drag copil, e lumea plină azi de tină. Fii curat!
Te ferește, ocolește tot ce este intinat!”

La cina Lui de taină – Traian Dorz

La cina Lui de taină te vrea acum Iisus,
cât pâinea bună-i frântă și vinul dulce-i pus,
și haina albă-așteaptă și scaunu-i așezat.
Tu cel ce-asculți chemarea, fii binecuvântat!

Fii binecuvântat, fii binecuvântat tu cel ce-ai ascultat
Fii fericit, fii fericit, tu cel care-ai venit.

O, Betleem, O, Betleem – Traian Dorz

O, Betleem, o, Betleem, ce noapte-a fost aceea
când Soarele din ieslea ta Și-a răsărit scânteia!
O, Betleem, pământ sfințit de-atâta strălucire,
Ce mulți ca tine și-au uitat întâia lor iubire!

Ierusalim, Ierusalim, care-ți ucizi profeții,
de câte ori ți-ai nimicit luminile vieții,
de câte ori te-ai prăbușit în prag de mântuire,
Ce mulți ca tine-și răstignesc eterna lor iubire!

Să nu cârtești – Traian Dorz

Să nu cârtești când jugul îți pare că-i prea greu,
încă puțin și iarăși ajută Dumnezeu.
Să nu cârtești când, singur, ajungi în loc de chin,
mai rabdă, te mai roagă și iar va fi senin.

Să nu cârtești când drumul îți pare că-i amar,
încă puțin și totul se face dulce iar.

Să nu mai ardem pentru noi – Traian Dorz

Să nu mai ardem pentru noi
ci pentru cei ce ne urmează;
al sufletului larg șuvoi
să-mpartă rază după rază.

Cu lut tot mai puțin pe mâini,
cu tot mai limpede lumina,

Să nu mergeți pe o cale – Traian Dorz

Să nu mergeți pe o cale cu-ngâmfații către foc,
nici să nu stați cu cei care de Biserică-și bat joc.
Nici să nu vă faceți prieteni cu cei fără Dumnezeu
ca să nu le-ajungeți plata când le vine ceasul greu.

Ci să mergeți, mai degrabă, la cei mici și chinuiți.
Pentru ei, ca niște mame și ca niște frați să fiți.
Ajutând pe cel ce n-are și hrănind pe cel flămând,
tuturor, de-mpărăția Cerurilor, cuvântând.

Să nu ne fie teamă – Traian Dorz

Să nu ne fie teamă când mergem cu Hristos!
Cât umbli în lumină, să nu te temi de nime’!
Mergi cu curaj pe cale atunci când mergi frumos,
lumina ta va-nvinge prin orice-ntunecime.

Rămâi pe brazda dreaptă, cu ochii către Ţel
și-apasă plugul cinstei, cât mai adânc să are;
în Dumnezeu te-ncrede, cu tine este El,
și grâul tău va umple cereștile grânare.

Top