Poezii

Trebuie să treci și tu – Traian Dorz

Trebuie să treci și tu apa morții, lată.
N-a scăpat de-aceasta, nu, nimeni, niciodată.

Trebuie să stai cu greu la o Judecată.
Pentru toate, Dumnezeu, îți va da răsplată.

Trebuie să mergi, apoi, pentru veșnicie,
În lumină sau noroi, plâns ori bucurie.

Tu care-nveți pe alții – Traian Dorz

Tu, care-înveți pe alții s-asculte de Hristos,
Ești cel mai mult datornic spre bine și frumos.

Să știi că faci păcatul nu numai când faci rău,
Ci și când nu faci bine, cât poți, în jurul tău.

În casa ta, te poartă frumos cu toți ai tăi
Și-n lume fii asemeni, de bun, cu buni și răi.

Tu știi la ce necazuri – Traian Dorz

Tu știi la ce necazuri, Doamne, în lumea asta ne-ai trimis.
Fă să-îndrăznim, s-avem credință, să biruim, cum Tu ne-ai zis.

Tu știi că-n lume-așa, ca mieii, la lupi ai spus că ne trimiți.
Păzește-ne-între ei, Iisuse, să nu putem fi nimiciți.

Tu știi ce slabi suntem adesea și ce ispite tari avem.
Fii ne-încetat cu noi în luptă și-ajută-ne să nu cădem.

Ți-aș fi vrut, Simone – Traian Dorz

Ți-aș fi vrut, Simone, poarta descuiată,
să nu trebuiască să bat niciodată.
Dar tu n-ai avut, Simone, poarta descuiată.

Aș fi vrut, Simone, să-mi dai sărutare,
făr’ să-ți ceară asta, trista-mi așteptare.
Dar tu n-ai sărit, Simone, să-mi dai sărutare.

Uitarea, niciodată – Traian Dorz

Uitarea, niciodată, nimic să nu-ți ascundă.
Iubirea-ți scaldă totul cu limpedea ei undă.
Recunoștința-ți vină mereu cu flori divine,
Spre cine ți-a dat mâna, spre cel ce-ți face bine.

Micimea, niciodată, să nu te facă-n stare,
Să uiți recunoștința spre cine ți-e datoare.

Unde n-a fost nimeni încă – Traian Dorz

Unde n-a fost nimeni încă, du Cuvântul cel curat,
Și-o să-ți mulțumească veșnic cei ce ți l-au ascultat.

Unde n-a mers nimeni încă, mergi cu-al lacrimii alin,
Și-or să-ți mulțumească veșnic cei de duc ascuns suspin.

Unde n-a pătruns lumina cunoștinței lui Hristos,
Du-o, și-o să strălucească Chipul veșnic luminos.

Viitoare valuri – Traian Dorz

Viitoare valuri vor porni curând,
Locul celor stinse, mai frumos luând,
Frontul celor care moartea i-a învins,
Alții or să-l umple, larg și necuprins.

Viitoare ramuri vor ieși cu-avânt,
Să-ntregească locul celor ce s-au frânt.

Vin proorocii mincinoși – Traian Dorz

Vin proorocii mincinoşi tot mai mare gloată,
numărul şi felul lor umple lumea toată;
gurile li-s tot mai largi, pline de minciună
şi la ei, cei înşelaţi tot mai mulţi se-adună.

Vin prorocii mincinoşi, duhurile rele
îi tot scot mereu mai mulţi, lumea s-o înşele;

Vine Cineva adesea – Traian Dorz

Vine Cineva adesea pe la via ta,
Să se uite și să vadă ce rod are-n ea.
Dacă până azi la tine n-a fost rod frumos,
Lasă azi să-ți are via plugul lui Hristos.

Vine Cineva adesea pe la ușa ta,
Spre-a vedea cum se deschide mâna ta spre-a da.

Vine-ncet amurgul – Traian Dorz

Vine-ncet amurgul ca o ceaţă deasă
şi-un văl tot mai rece peste ani îţi lasă;
tainele tăcerii spun ciudate şoapte:
– Tu aici n-ai casă. Unde dormi la noapte,
unde dormi la noapte?

Top