Poezii

Vine seara neștiută – Traian Dorz

Vine seara neștiută, ușa ochilor s-o-ncuie
seara asta nu e dată să și-o știe – nimănuie
fericiți sunt ochii care au aflat lumina dulce
care-o să-i închidă-n pace când vor merge să se culce.

Vine ziua ce va frânge cerul lumii la amiază
prăbușind un val pe altul și o groază pe-altă groază

Vino cât e ziuă încă – Traian Dorz

Vino cât e ziuă încă și nu-i timpul dus!
Vino cu credință-adâncă până la Iisus!
Nici doar pân’ la Sfânta Carte ori la Casa Lui,
Treci de-acestea mai departe, pân’ la Cruce sui!

Vor fi-n contră multe, poate, fie câte vor.
Domnul îți va da prin toate, tare, ajutor.

Voi sunteți lumina lumii – Traian Dorz

Voi sunteți lumina lumii, voi cei care-ați fost aleși
de Hristos să-I duceți Vestea Bună unde-ați fost trimeși.
Ce lumină vi se cere, vouă, lumii s-arătați
când atâția ochi se uită cum trăiți și vă luptați.

Ce lumină-n tot ce faceți, ce-adevăr curat și drept,
ce iubire arzătoare și ce umblet înțelept,

Vom trece râul morții – Traian Dorz

Vom trece râul morții odată fiecare,
Dar nu-i la fel a-l trece în plâns ori în cântare.
Ne vom lua cu toții, din fața Judecății,
ori căile Osândei, ori căile Răsplății.

Odată, fiecare, ce-a semănat va strânge
Și după râs și glume, și după plâns și sânge.

Trecători suntem cu toții – Traian Dorz

Trecători suntem cu toții, fie tare, fie slab,
ori un soare ne usucă, ori un vânt ne ia degrab’.
Ceasul morții nu și-l știe nici cel bun și nici cel rău,
numai nu-i același lucru care e sfârșitul său!

Înțelept e cel ce vede înainte ce-i plăcut,
vai de cel ce vede numai când viața i-a trecut.

Pot să văd cum altul are – Traian Dorz

Pot să văd cum altul are bogăție câtă vrea.
Nu-i râvnesc deloc averea – știu ce vai e-ascuns în ea.
Dar când văd că altul are o credință mai cu foc,
Îmi doresc și eu fierbinte acest fericit mijloc.

Pot să văd cum altul are slava lumii de acum.
N-o doresc deloc, căci bine știu sfârșitu-acestu-i drum.

Nu este moarte pentru nimeni – Traian Dorz

Nimic nu-ți poate șterge nimeni
din ce cu fapta scrii acum.
Și plata lor e ori lumina,
ori noaptea veșnicului fum.

Nici toată măreția lumii
nu-ți poate acoperi-un păcat,

De ce să-ți muști odată limba – Traian Dorz

De ce să-ți muști odată limba în chinul veșnicului vai,
Când ea-ți mai poate încă spune cuvântul ce te-ar duce-n Rai.

De ce sâ arzi scrâșnind în cazna nestinsului osândei foc,
Când ai putea acum în ceruri să afli-al mântuirii loc.

Ce s-au făcut – Traian Dorz

Ce s-au făcut Iisuse atâția ani amari,
Trăiți printre fiorduri și-împinși printre ghețari,
Gemuți printre unghere de spaime și de scrum?
O, anii lungi de lacrimi, ce s-au făcut acum!

Ce s-a făcut tot chinul abia răbdat cândva?
Ni s-a făcut comoara ce-n veci o vom avea!
Mai duse-s astăzi toate decât un vis și-un fum.
Ce aur și ce soare ni s-au făcut acum!

S-aud prin întuneric – Traian Dorz

S-aud prin întuneric chemări îndurerate
de pace, de lumină, de pâine flămânzind;
răspunde-le, străjere: Numa-n Hristos sunt toate,
veniţi la El, căci toate le veţi afla venind.

Auzi cum şi spre tine, scump suflet, mai adie
a lui Hristos iubire, chemându-te să vii;

Top