Poezii

Tot ce privești o clipă – Traian Dorz

Tot ce privești o clipă, o clipă și dispare.
Tot ce cuprinzi în lume, în lume vei lăsa.
În ziua care vine, cu ultima suflare
Îți vei lua doar jertfa și ce-ai pierdut în ea.

Comoara dăruită, vei regăsi-o-întreagă,
Cu-o veșnică uimire, cât ai putut s-adui.

Tot drumul meu până la Tine – Traian Dorz

Tot drumul meu până la Tine e presărat cu maci și crini.
Din orice zări privesc spre mine prieteni dragi și ochi divini.

În orice semn și-n orice șoaptă, îți simt, Iisus, iubirea Ta,
Cum mă dorește și m-așteaptă – ajută-mi s-o-întâlnesc așa!

Trebuie să strigi – Traian Dorz

Trebuie să strigi în lume sunet clar și deslușit,
Ca să știe, cel ce-aude, cum să facă, negreșit.
Trebuie strigat Cuvântul Judecății lui Hristos,
Clar și tare, să-l audă limpede-orice păcătos.

Nu cu sunete-încurcate și metafore de stil,
ci-Adevărul, se cuvine, limpede spunându-li-l,
Tuturor și fiecărui după cum e starea lui.
Să nu porți pe conștiință osândirea nimănui.

Trebuie să treci și tu – Traian Dorz

Trebuie să treci și tu apa morții, lată.
N-a scăpat de-aceasta, nu, nimeni, niciodată.

Trebuie să stai cu greu la o Judecată.
Pentru toate, Dumnezeu, îți va da răsplată.

Trebuie să mergi, apoi, pentru veșnicie,
În lumină sau noroi, plâns ori bucurie.

Tu care-nveți pe alții – Traian Dorz

Tu, care-înveți pe alții s-asculte de Hristos,
Ești cel mai mult datornic spre bine și frumos.

Să știi că faci păcatul nu numai când faci rău,
Ci și când nu faci bine, cât poți, în jurul tău.

În casa ta, te poartă frumos cu toți ai tăi
Și-n lume fii asemeni, de bun, cu buni și răi.

Tu știi la ce necazuri – Traian Dorz

Tu știi la ce necazuri, Doamne, în lumea asta ne-ai trimis.
Fă să-îndrăznim, s-avem credință, să biruim, cum Tu ne-ai zis.

Tu știi că-n lume-așa, ca mieii, la lupi ai spus că ne trimiți.
Păzește-ne-între ei, Iisuse, să nu putem fi nimiciți.

Tu știi ce slabi suntem adesea și ce ispite tari avem.
Fii ne-încetat cu noi în luptă și-ajută-ne să nu cădem.

Ți-aș fi vrut, Simone – Traian Dorz

Ți-aș fi vrut, Simone, poarta descuiată,
să nu trebuiască să bat niciodată.
Dar tu n-ai avut, Simone, poarta descuiată.

Aș fi vrut, Simone, să-mi dai sărutare,
făr’ să-ți ceară asta, trista-mi așteptare.
Dar tu n-ai sărit, Simone, să-mi dai sărutare.

Uitarea, niciodată – Traian Dorz

Uitarea, niciodată, nimic să nu-ți ascundă.
Iubirea-ți scaldă totul cu limpedea ei undă.
Recunoștința-ți vină mereu cu flori divine,
Spre cine ți-a dat mâna, spre cel ce-ți face bine.

Micimea, niciodată, să nu te facă-n stare,
Să uiți recunoștința spre cine ți-e datoare.

Unde n-a fost nimeni încă – Traian Dorz

Unde n-a fost nimeni încă, du Cuvântul cel curat,
Și-o să-ți mulțumească veșnic cei ce ți l-au ascultat.

Unde n-a mers nimeni încă, mergi cu-al lacrimii alin,
Și-or să-ți mulțumească veșnic cei de duc ascuns suspin.

Unde n-a pătruns lumina cunoștinței lui Hristos,
Du-o, și-o să strălucească Chipul veșnic luminos.

Viitoare valuri – Traian Dorz

Viitoare valuri vor porni curând,
Locul celor stinse, mai frumos luând,
Frontul celor care moartea i-a învins,
Alții or să-l umple, larg și necuprins.

Viitoare ramuri vor ieși cu-avânt,
Să-ntregească locul celor ce s-au frânt.

Top