N-am renunțat – Traian Dorz

N-am renunțat la cântec, nici chiar acuma când
mi-e inima zdrobită și harfa sângerând
căci, renunțând la cântec, aș renunța la har
și n-ar fi-n lumea asta un umblet mai amar.

N-am renunțat la lacrimi, nici dacă ochii-mi ard
căci dragostea e vasul cu mirul meu de nard
și-n lacrimi e izvorul a tot ce am frumos;
de-aș renunța la ele, m-aș pierde de Hristos.

N-am renunțat la jertfă oricât ar fi de grea
căci, fără ea, s-ar stinge pe veci lumina mea.
Din jertfă și cântare e tot ce-am dulce eu;
când m-am desprins de ele, m-am rupt de Dumnezeu.

Și nu renunț la toate ce-mi cer un preț amar
căci doar așa-mi răscumpăr nălțările spre har.
De n-aș purta o clipă povara lui Hristos,
în primul val m-aș pierde și-n veci n-aș mai fi scos.

… O, nu-mi lua durerea și sarcina, Iisus,
ci lasă-mi-le-acolo pe umeri, cum le-ai pus,
prin valurile tulburi și repezi, pe-unde trec,
doar ele mă ajută să nu cad să mă-nec!