Am umblat prin soare – Traian Dorz

Am umblat prin soare și arșiță grea
prea-ndelungă parte din viața mea
și dogoarea aspră m-a ‘negrit prea greu
și-a umplut de rane grele, chipul meu.

Nu vă-ntoarceți fața când vedeți cum sunt,
nici grăiți în grabă un amar cuvânt
căci se poate mâine să fiți voi așa
sau veți fi-ntr-o stare poate și mai rea.

Nu grăbi să judeci vina nimănui
că-a ta vină-i poate, mai grea ca a lui
și când te ajunge vremea s-o plătești,
poate mai grea faptă ai să ispășești.

Ci, întotdeauna, ai spre toți un gând
iertător și pașnic, iubitor și blând
că nu-i știi ce lupte și dureri au tras
sau ce-i mai așteaptă poate peste-un ceas.