Iată cât de frumoasă este evanghelia de duminică. Ea cuprinde tot ce trebuie să facem pentru mântuirea sufletului nostru. Să luăm pe rând învăţăturile din ea.
„Cela ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine”… zice evanghelia. Asta înseamnă că dacă vrei să pleci după Hristos trebuie să te hotărăşti pentru El, trebuie să intri în slujba Lui şi să asculţi de El şi de voia Lui.
Imaginea aceasta ni-L arată pe Iisus la vârsta de 12 ani, când „L-au aflat părinţii Lui în templul din Ierusalim, şezând în mijlocul dascălilor, ascultându-i şi întrebându-i pe ei. Şi se minunau toţi de priceperea şi de răspunsurile Lui“ (Luca 2, 46-48).
Imaginea de mai sus arată cunoscuta istorie a lui Cain şi Abel, când au adus jertfă Domnului. Abel a jertfit mielul cel mai gras din turma sa, iar Cain bucatele cele mai slabe.
„Şi a căutat Domnul cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui, iar spre Cain şi spre jertfa lui nu S-a uitat şi s-a întristat Cain foarte şi fruntea i s-a aplecat. Şi a zis Dumnezeu lui Cain: „Pentru ce te-ai întristat şi pentru ce ţi s-a aplecat fruntea ta?
Evanghelia ne spune că Iisus i-a zis mai întâi slăbănogului: „Iartă-ţi-se ţie păcatele tale” şi numai după aceea: „Scoală-te şi umblă”. Asta înseamnă că păcatul îl ţinea pe slăbănog legat pe pat. Boala lui cea adevărată era cea sufletească şi această boală dinlăuntru trebuia tămăduită mai întâi, ca să scape şi de cealaltă ce se vedea în picioarele şi oasele lui. Da, da, iubite cititorule, boala cea adevărată este cea dinlăuntru, cea sufletească.
„Maria s-a sculat chiar în zilele acelea şi a plecat în grabă spre munţi, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia şi a urat de bine Elisavetei” (Luca 1, 39-40).
În vremea aceea, voia Iisus să meargă în Galileea şi a aflat pe Filip şi i-a zis lui: „Vino după Mine”. Şi era Filip din Vitsaida, din oraşul lui Andrei şi al lui Petru. A aflat Filip pe Natanail şi zice lui: „Pentru care a scris Moise în lege şi proroci, am aflat pe Iisus, Fiul lui Iosif, care este din Nazaret”. Şi a zis Natanail lui: „Din Nazaret poate fi ceva bun?”. Zice Filip lui: „Vino şi vezi”. A văzut Iisus pe Natanail venind către Dânsul: „Iată cu adevărat israelitean întru care vicleşug nu este”. Zis-a Natanail lui: „De unde mă cunoşti?”. Răspuns-a Iisus şi i-a zis lui: „Mai înainte, până a nu te chema pe tine Filip, fiind tu sub smochin, te-am văzut”.
Fratele Mihai Puşcaşu s-a născut la data de 21 septembrie 1938, în satul Movileni din judeţul Iaşi.
La vârsta de 14 ani a venit la Galaţi, la un frate al său, unde a învăţat meseria de tâmplar, apoi de şofer. În anul 1965 s-a căsătorit cu sora Ecaterina. Apoi a învăţat alte şcoli şi a ajuns maistru, fiind peste tot privit ca un muncitor vrednic şi cinstit.
Fratele Mihai a făcut cunoştinţă cu Lucrarea Oastei Domnului îndată după căsătoria sa, pentru că în familia şi în casa părinţilor soţiei din comuna Oancea, judeţul Galaţi, se făcea mereu adunarea Oastei Domnului.
Domnul nostru Iisus Hristos să vă umple vouă, tuturor scumpelor noastre surori, inimile de toată lumina Duhului Sfânt, pentru ca să puteţi înţelege şi primi, din toate cele scrise aici, tot ceea ce este cu adevărat voia lui Dumnezeu şi învăţătura lui Hristos pentru voi. Spre a putea aduce roadele Duhului Sfânt, fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu. Nici un suflet omenesc.
Acum duminică avem intrarea în postul cel mare şi sfânt al Învierii. Această intrare trebuie să o facem nu numai cu pregătiri de mâncări şi băuturi, ci şi cu pregătiri sufleteşti, adică cu gândiri despre post. Postul este pus anume pentru sufletul nostru, pentru folosul lui, pentru sănătatea şi mântuirea lui. Dar nu orice post aduce folos sufletului, ci numai cel bun şi adevărat.
El aruncă zăpada ca lâna. El presară bruma ca cenuşa. EI aruncă gheaţa în bucăţi. Împotriva gerului Său cine poate sta? El trimite cuvântul Lui şi le topeşte. Face să sufle vântul Lui şi apele curg” (Psalmul 147, 16-18)