Prima Pagină

Învăţaţi să nu treceţi peste ce este scris. I Corinteni 3, 10

Cu vreo două-trei luni în urmă mergând la oraş, având treabă, am intrat într-o prăvălie de fierărie. Prăvălia gemea de ţărani, care voiau să cumpere unelte, mai ales coase, fiindcă era vremei coasei. Era mare zgomot, fiindcă oamenii, ca să încerce coasele le loveau de pietrele răspândite pe podele, ca să vadă care sunt bune şi să-şi aleagă.

M-am gândit că aşa e şi în cele sufleteşti. În lumea aceasta, ca într-un mare târg al vieţii, suntem îmbiaţi cu fel de fel de “mărfuri”, ni se dau fel de fel de sfaturi şi învăţături, cu graiul şi prin scris, iar deosebirea între care sunt bune şi care nu, devine o greutate destul de serioasă.

Este o priveliște cerească să vezi câte unul din acele suflete zdrobite de tot cum începe să învie și să se lumineze la auzirea cuvântului dătător de viață al lui Hristos, care le umple de nădejde viața. Dar ce puțini pot să împartă cu tărie și cu seninătate astăzi siguranța întăritoare a Cuvântului nădejdii, în marea mulțime a sufletelor doborâte de tot!

O, cât de neuitate sunt astfel de priveliști care numai acolo se pot vedea, unde este mai adâncă noaptea durerii, când pustietatea se bucură și cei zdrobiți se ridică la o viață nouă și plină! Nu-i sărbătoare mai strălucită ca Învierea aceasta!

Psalmistul David, îndemna mereu pe toată suflarea să laude pe Domnul și să cânte Domnului. Îi îndemna și pe tineri; Îi îndemna mai ales pe ei, punând trâmbiţa şi harfa în mâna lor și încordând pentru Domnul şi corzile inimii lor.

În  firea tinerilor este şi cântarea. Face tinereţea o harfă încordată, să cânte la orice adiere. Tinereţea are şi darul cântării. Ce frumos este acest dar pus în slujba Domnului! Ce lucru minunat este să-i vezi pe tineri cântând Domnului.