Noi întrebăm astăzi dacă este Fiul de aceeași putere și slavă ca și Tatăl și de aceeași ființă cu Dânsul. Totuși, noi practic nu întrebăm, ci prin harul lui Hristos am și aflat ceea ce căutăm și ținem aceasta tare, și voim acum a o dovedi și potrivnicilor. Dar eu mă rușinez când trebuie să vorbesc despre aceasta; căci, în adevăr, nu este oare de râs a voi să dovedești un lucru așa de clar? Nu este, oare, lucru nebunesc a întreba dacă este Fiul de aceeași ființă cu Tatăl? Căci noi trebuie numai să privim natura, spre a dovedi răspunsul. Atât cei născuți, cât și mamele care nasc, cu toții sunt de aceeași ființă, atât la oameni, cât și la dobitoace și la plante. Voiești tu, oare, numai la Dumnezeu a face o deosebire de la această lege obștească? Totuși, ca să nu se pară că egalitatea ființei Fiului cu a Tatălui voiesc a o dovedi numai din cele pământești, de aceea o vom întemeia acum și cu dovezi din Biblie.
Vorbirea părintelui Iosif ținută la Rusalii, în adunarea Oastei Domnului din Sibiu.
Litera omoară; iar Duhul face viu (II Corinteni 3, 6).
Iubiți frați și surori!
S-a vorbit mult și se vorbește mult despre Oastea Domnului! Se vorbește, poate, prea mult. Toată istoria ei se află în paginile Scripturii. Eu am citit mult în Scripturi și am observat un lucru. În lucrurile mântuirii sufletești, nu se mai petrece nimic nou. Nimic nou și nimic mai mult decât e scris acolo. Ci doar adevărul din Biblie se repetă mereu în alte și alte forme. Așa e și cu Oastea Domnului. Ea nu e ceva nou. Ea este una din frământările mântuirii pe care le vedem în Scripturi.
În evanghelia de la Marcu capitolul 11 versetele de la 12 la 14, este un loc care ar trebui ridicat ca o sabie de foc în fața tuturor tinerilor din toată lumea. Iată ce spune Evanghelia în acest loc:
A doua zi, după ce au ieşit din Betania, Iisus a flămânzit. A zărit de departe un smochin care avea Frunze şi a venit să vadă poate va găsi ceva rod în el. S-a apropiat de smochin, dar n-a găsit decât frunză, căci nu era încă vremea smochinelor. (Marcu 11, 12-13) Și i-a zis: De acum încolo în veac să nu mai dea rod din tine. Și pe dată, smochinul s-a uscat. (Matei 21, 19)
Parcă un fior te prinde citind această întâmplare. Un pom era acel ce s-a uscat sub blestemul Domnului. Și totuși te înfiori.
Purtătorule-al luminii
care-ai fost trimis din cer
ca să scoți din întuneric
calea celor care pier,
nalță tot mai sus făclia
care ți s-a dat s-o duci
ca să vadă toți nainte
calea luminoasei Cruci.
Frate credincios, soră credincioasă, vrei să vezi și vrei tu să știi sigur dacă undeva este sau nu Duhul Sfânt? Dacă prin cineva lucrează sau nu Duhul Sfânt, dacă cineva Îl are sau nu-L are pe Duhul lui Dumnezeu? Atunci este foarte simplu! Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne-a spus: Duhul va dovedi prin aceste trei semne și lucrări că este, unde este. Unde nu sunt acestea, zadarnic sunt alte semne. Ele nu sunt ale Duhului Sfânt, ci ale duhurilor înșelătoare, pentru că și lor li s-a dat putere să facă semne (II Tesaloniceni 2, 9-12). Nu vă lăsați înșelați numai de semne, fără sfințenia vieții.
Puterea rădăcinii din care-ai odrăslit
te face să fii rodnic, înalt și neclintit.
Prin ea învingi furtuna,
prin ea te nalți frumos
– când ea e sănătoasă,
și tu ești sănătos!
Desprins de rădăcină și rupt de naintași,
nici tu n-ai nicio vlagă și nici ai tăi urmași,
Fiecare Persoană a Sfintei Treimi desăvârșindu-Și partea Sa pentru noi, ni S-a dăruit astfel din partea Desăvârșitului Dumnezeu, din partea Sfintei Treimi, o desăvârșită mântuire. De aceea răspunderea noastră față de această mare mântuire este și rămâne desăvârșită (Evrei 12, 25). Lucrarea Duhului Sfânt este acum Călăuza noastră, a tuturor spre împlinirea Voii Tatălui, prin Iisus Hristos.
O, de cât folos ne-a fost și ne este Domnul nostru Iisus Hristos că S-a dus! Ce scump Mângâietor ne-a trimis El! Ce dulci sunt mângâierile Sfântului Duh pentru toți orfanii lui Hristos rămași singuri în lumea asta!
Ca în fiecare an, luna iunie sosește cu două mari sărbători și bucurii pentru frații din Oastea Domnului.
Prima dintre acestea, sărbătoarea Oastei, va avea loc sâmbătă 3 iunie, începând cu ora 14, în jurul mormântului părintelui Iosif Trifa din cimitirul din Dumbrava Sibiului.
Cea de a doua, adunarea de comemorare a fratelui Traian Dorz va avea loc sâmbătă 17 iunie, începând cu ora 14, în jurul mormântului psalmistului Oastei, în Mizieș (BH).
După cum toată Lucrarea Fiului a fost pe pământ spre a-L proslăvi pe Tatăl, tot așa toată Lucrarea Duhului Sfânt este a-L proslăvi pe Fiul. Tot ce a spus Fiul era Cuvântul Tatălui… ,,Cuvintele Mele nu sunt ale Mele – a spus El -, ci Tatăl Însuși Mi-a poruncit ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc” (In. 12, 49). Iar Duhul Sfânt ne aduce aminte ce ne-a spus Hristos. Tot ce ne învață și ne descoperă acum Duhul Sfânt este Cuvântul și Voia Domnului Iisus Hristos, după cum El Însuși spune: ,,Va lua din ce este al Meu și vă va descoperi.” Astfel Se arată împreună-lucrarea Slăvită și Unică a Sfintei Treimi – Dumnezeu, Făcătorul și Binefăcătorul nostru, al tuturor oamenilor și al fiecăruia dintre noi.
O, ce grea este inima plină de întristare! Ce întunecat este prezentul unei astfel de inimi! Și ce deznădăjduit apare tot viitorul ei!
Nu poate fi o prăbușire mai dureroasă ca aceea a unei inimi care se umple cu întristare. Într-o astfel de inimă nu mai rămâne nici un locușor, cât de mic, pentru lumină, pentru nădejde pentru credință, pentru nimic luminos, limpede și cald. O inimă plină de întristare este gata să săvârșească cele mai mari greșeli. Cele mai grele lepădări. Și cele mai negândite fapte. Să nu ajungă așa niciodată inima ta!
Domnul Iisus a vrut să-i învețe pe întristații Săi și că mai bun este adevărul care umple inima de întristare mântuitoare decât minciuna care dă inimii o mângâiere ce aduce pierzarea.
