După cum toată Lucrarea Fiului a fost pe pământ spre a-L proslăvi pe Tatăl, tot așa toată Lucrarea Duhului Sfânt este a-L proslăvi pe Fiul. Tot ce a spus Fiul era Cuvântul Tatălui… ,,Cuvintele Mele nu sunt ale Mele – a spus El -, ci Tatăl Însuși Mi-a poruncit ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc” (In. 12, 49). Iar Duhul Sfânt ne aduce aminte ce ne-a spus Hristos. Tot ce ne învață și ne descoperă acum Duhul Sfânt este Cuvântul și Voia Domnului Iisus Hristos, după cum El Însuși spune: ,,Va lua din ce este al Meu și vă va descoperi.” Astfel Se arată împreună-lucrarea Slăvită și Unică a Sfintei Treimi – Dumnezeu, Făcătorul și Binefăcătorul nostru, al tuturor oamenilor și al fiecăruia dintre noi.
Oricine Îl primește pe Fiul Îl primește pe Tatăl. Și oricine Îl primește și Îl urmează pe Duhul Sfânt, acela proslăvește pe Cel care L-a trimis de la Tatăl Ceresc, adică pe Hristos, Mântuitorul lumii. Și toată această Lucrare a descoperirilor acestor minuni și taine o face Duhul Sfânt. Și ea este proslăvirea lui Hristos, prin care s-a făcut cu putință mântuirea lumii și transformarea omului din fiu al păcatelor în fiu al Luminii. Cea dintâi dintre lucrările Duhului Sfânt este convingerea despre păcat. Încredințarea pe care o dă, prin Cuvântul lui Hristos, oricărui suflet că este căzut și vinovat Judecății din pricina păcatului în care a căzut și a trăit. Chiar dacă numai un scurt timp i-a fost viața pe pământ.
Când cunoștința vinovăției începe să-l frământe pe om, Duhul Sfânt îl aduce la Hristos, cu lacrimi amare și cu pocăință adâncă pentru păcatul de care își dă abia acum seama, cu groază, cât de mare și cât de greu este într-adevăr în fața lui Dumnezeu. Și astfel sufletul află răscumpărarea Crucii lui Hristos. Și ajunge la nașterea din nou. Cuvântul face lucrarea aceasta înnoitoare asupra minții omului, iar Duhul -puterea Lui – face lucrarea înnoirii asupra inimii lui.
Frate, oare tu te întrebi de câtă vreme nu s-a mai întors nimeni cu lacrimi amare la Hristos în urma predicilor tale? Te întrebi tu de ce nimeni nu mai rămâne străpuns în inimă la auzirea cuvântului tău? Te întrebi tu de ce ascultătorii tăi se întorc mereu de la biserică și de la adunare tot așa cum au și venit? Dacă este așa, atunci tu să știi că lipsesc din viața ta suferința, dragostea și rugăciunea, iar din predicile tale lipsesc încredințarea, puterea și căldura, adică lipsește Duhul Sfânt.
La vorbirile Mântuitorului veneau oamenii cu miile și uitau să plece. La vorbirile apostolilor Săi, la fel, pentru că prin viața lor sfântă și ascultătoare de Tatăl lucrau cu putere Cuvântul și Duhul lui Dumnezeu, fiindcă ei trecuseră prin focul suferinței. Când Domnul Se va îndura și va aduce și în viața ta suferința și rugăciunea, atunci să știi că se va schimba și vorbirea ta. Și roadele ei. Și abia atunci acestea vor semăna cu ale lui Iisus.
Taina desăvârșită a unirii dintre Dumnezeu și Cuvântul Său este, desigur, Natura Dumnezeiască, Aceeași, Unică și Nedespărțită. Ei au fost Unul și Una din Veșnicie și rămân Unul și Una pentru Veșnicie. Doar în Timpul scurt și trecător dintre aceste două Veșnicii și pentru Lucrarea Credinței și Mântuirii noastre, spre a ne arăta pe înțelesul minții noastre această Lucrare a Puterii și Iubirii Sale, Dumnezeu a luat Aceste Trei înfățișări: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Ca, după cum El ne-a făcut, trupește, după Chipul Său, – să ne străduim, sufletește, și noi, spre a ne transforma după Asemănarea Lui.
Așa ne-a devenit cunoscută nouă Taina: Tatăl și Fiul și Sfântul Duh.
Slavă veșnică Numelui Său! Amin.
Traian Dorz, Mărturisirea Strălucită
