Dulcea părtășie cu Domnul (III) – Traian Dorz

O, ce grea este inima plină de întristare! Ce întunecat este prezentul unei astfel de inimi! Și ce deznădăjduit apare tot viitorul ei!

Nu poate fi o prăbușire mai dureroasă ca aceea a unei inimi care se umple cu întristare. Într-o astfel de inimă nu mai rămâne nici un locușor, cât de mic, pentru lumină, pentru nădejde pentru credință, pentru nimic luminos, limpede și cald. O inimă plină de întristare este gata să săvârșească cele mai mari greșeli. Cele mai grele lepădări. Și cele mai negândite fapte. Să nu ajungă așa niciodată inima ta!

Domnul Iisus a vrut să-i învețe pe întristații Săi și că mai bun este adevărul care umple inima de întristare mântuitoare decât minciuna care dă inimii o mângâiere ce aduce pierzarea.

Mai bine să spui omului adevărul asupra stării sale rele și a viitorului său, chiar dacă acest lucru îi va umple, pentru moment, inima lui de întristare, decât, scutindu-l de această întristare, să-l lași în necunoștință despre cele ce-l așteaptă. Sau, și mai rău, să-l mângâi cu nădejdi înșelătoare, că sfârșitul lui poate fi bun, chiar dacă merge spre el pe o cale rea.

Întristarea din partea adevărului lui Dumnezeu ține o clipă, dar bucuria care îi urmează ține toată viața. Adică ține veșnic, dacă inima ascultă. Căci viața noastră veșnică este (Psalmul 30, 5). Dar și mângâierea din partea minciunii și a amăgirii păcatului ține tot așa, doar o clipă! Căci ca o clipă este toată viața omului pe pământ; numai întristarea care îi urmează acestei clipe va fi o osândă veșnică și deznădăjduită.

Fratele meu și sora mea, să nu te desparti de acela care te întristează pe o clipă, tocmai pentru ca să te poți bucura de o fericire veșnică! Ci mai degrabă teme-te și te depărtează cu groază și cu grabă de acela care te bucură acum o clipă cu o umblare păcătoasă, tocmai pentru a te arunca apoi în nefericirea și în chinul cel veșnic.

Nu te despărți de Domnul Iisus pentru că umblarea cu El ți-ar primejdui acum viața ta sau libertatea ta, sau serviciul tău, sau liniștea ta trupească. Fiindcă mai scumpă este mântuirea ta veșnică decât fiecare din acestea și chiar decât toate la un loc. Ci rămâi lângă Hristos, gata fiind chiar și să renunți la toate pentru El. Căci dacă ai fi gata de acestea fii sigur că El nu ți le va lua, dar îți va da împreună cu ele și viața și dragostea Lui cea veșnică. Tocmai pentru că ai dovedit că ai fost în stare să-L prețuiești pe El mai presus decât pe toate celelalte.

Fratele meu, sora mea, să nu vi se umple inima de întristare pentru că ați pierdut ceva din pricină că ați fost credincioși față de dragostea pentru Hristos ori din pricina mânuirii Cuvântului Său! Are Domnul grijă să vă despăgubească mult mai mult pentru tot ce-ați pătimit sau ați fi jertfit din pricina Numelui Său (Luca 18, 29-30). Dacă n-ați văzut încă aceasta, o veți vedea sigur. Numai așteptați cu răbdare și cu încredere ceasul și felul lui Dumnezeu.

Anii tăi “pierduți” pentru Hristos sunt cei mai cu adevărat câștigați ani din viața ta. Numai să fi fost “pierduți” în chip frumos, înalt, vrednic și folositor, cu adevărat pentru Numele lui Iisus și pentru cauza Lui. Banii “pierduți” pentru că ai mers acolo unde era Hristos sau pentru că ai spus sau ai ascultat Cuvântul Lui sunt cei mai cu folos cheltuiți bani din viața ta. Poate că tot ce ai cheltuit în viața ta până la aceștia ai pierdut. Și numai acești bani “pierduți” pentru Hristos sunt cu adevărat singurul câștig pe care ți l-ai strâns spre viața veșnică…

Să nu vi se umple inima de întristare nici când auziți niște vești rele. Nu vă temeți de ele. Priviți la Hristos, sub a cărui putere sunt toate lucrurile, toate vremurile și toate stăpânirile (Filipeni 3, 21). Priviți la Hristos și aveți nădejde, că în Mâna Lui sunt și vrăjmașii și întâmplările. Și dacă Îl iubiți pe El, fiți siguri că nimic nu vă va fi spre rău, ci toate numai spre bine.

La înălțarea Mântuitorului de pe pământ la Cer, Lucrarea văzută a Fiului se sfârșea. Trebuia să înceapă Lucrarea văzută a Duhului Sfânt. Căci, după cum Tatăl predase Lucrarea Mântuirii în Mâinile Fiului, așa acum și Fiul trebuia s-o predea în Mâinile Sfântului Duh. O, ce minunatăe înțelepciunea Ta, Doamne! Slavă veșnică Ție! Amin

Traian Dorz, Mărturisirea strălucită