Pe cine o să ai aproape când, mâine, o să plângi din greu,
când astăzi, tânăr și puternic, te-mpotrivești lui Dumnezeu?
Pe cine o să ai în moarte, când gol vei tremura-ngrozit
tu, cel ce pe Hristos, cu ură, L-ai torturat și prigonit?
Pe cine ai să chemi în starea, când vei fi părăsit de toți
și va fi tot mai gros și rece, noroiu-n care ai să-noți?
Când va fi tot mai greu și negru, adâncu-n care-ai să cobori
și n-ai să poți nici sta, nici merge
nici să trăiești – și nici să mori…
Să ne dăruim lui Dumnezeu, fără ostentație și să ne încredem deplin în El, care ne va da din belșug toate cele de trebuință.
Pentru a face alegerea cea bună, avem nevoie de lumina care ne iluminează ochii minții spre a dobândi discernământul necesar. Nu trebuie considerați nemernici toți bogații și nici nu trebuie condamnat orice fel de comerț aducător de profit, după cum nici strângerea unor provizii pentru nevoi materiale viitoare nu este totdeauna greșită.
Iosif nu a fost neplăcut lui Dumnezeu pentru că l-a sfătuit pe faraon să strângă provizii pentru anii viitori (Genesa 41, 33-36).
Sfântul apostol Pavel n-a greșit când a scris că „nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinții lor, ci părinții pentru copiii lor” (2 Corinteni 12, 14).
Pe malul unei ape îmi pare că am stat,
la marginea vieții ce mi-a trecut prin față.
Cu trecerea ei, câte speranțe-am spulberat
și umbrele acestea, eu le credeam viață.
Câte-am văzut prin lume și câte le-am respins
privind plăcerea dulce cu plata cea amară.
Cel ce-nvingea prin ură era cel mai învins.
Când nu-i lumina-n suflet, zadarnic e-n afară.
Învață pe copil să fie îngăduitor și bun cu oamenii. Dacă-l vei vedea că înjură și insultă pe servitor, nu trece cu vederea acest lucru, ci pedepsește-l pe copil. Dacă știe că nu-i este îngăduit să înjure și să insulte sluga, cu atât mai mult nu va înjura și insulta pe ceilalți oameni. Închide-i gura la orice cuvânt rău și urât. Dacă-l vei vedea că hulește pe cineva, astupă-i gura și îndreaptă-i limba spre propriile sale greșeli și scăderi.
Sfătuiește și pe mamă să-i dea copilului astfel de învățături; tot așa și pe pedagog, ca și pe servitorul ce-l însoțește la plimbare, pentru ca toți la un loc să-i fie paznici și să observe ca nu cumva să iasă din gura copilului, prin ușile cele de aur, acele cuvinte urâte și rele.
Ce este omul se cunoaște după numele care i s-a dat de mult… (Ecls. 6, 10)
NICOLAE – biruitorul poporului, domnitorul poporului, cuceritorul poporului.
Timpul este cel care conturează cel mai sigur și limpede reala valoare a unui slujitor devotat Împăratului său. Chiar dacă timpul mai aruncă în uitare amintiri ale persoanelor dragi, totuși nu poate șterge dâra de lumină pe care acestea au lăsat-o înaintea noastră pe drumuri goale de ecou, oferindu-ne semn de tinerețe, de râvnă și muncă.
Ce binecuvântare este pentru o adunare care a avut un asemenea trimis, în stare să vegheze și să slujească!
Ce mărturisesc lucrările mâinilor tale şi urmele paşilor tăi, zilnic, printre oameni sau pe sub ei, sau peste ei! Gândeşte-te la asta şi vei ajunge să vezi şi tu cum se văd şi câte se văd din realizările şi intenţiile tale. Căci intenţiile sunt gândurile tale… şi realizările sunt cuvintele tale. Iar ele eşti tu! Cum apar cuvintele şi cugetele inimii tale în lumina curăţiei revărsată de slava înţelepciunii lui Dumnezeu şi în condiţiile cerute de vrednicia lucrărilor Lui? Numai privind de Sus în jos vezi adevărata dimensiune a omului, a istoriei şi a valorilor lumii! Numai privind aşa vei ajunge să vezi că, fără o atentă cercetare în lumina lui Dumnezeu a întregii tale fiinţe şi lucrări, nu vei putea ajunge niciodată la cunoaşterea adevărului despre nimic. Nici despre Dumnezeu, nici despre căile şi lucrările Sale, nici despre starea şi rostul tău.
Pe muntele acesta
pe care-acuma vin
aș vrea, Iisuse, singur,
să cad – și să mă-nchin.
Când soarele, departe,
apune după stânci,
o jale ca de moarte
îmi stoarce răni adânci.
Tot ce este rămas în ceruri, adică în lumea superioară, în starea de necădere, spune slava lui Dumnezeu, cântă şi laudă veşnic slava Lui. Atât îngerii şi duhurile, cât şi sorii şi planetele care au fost create prin Ideea şi prin Cuvântul Tatălui, adică de Expresia Sa, Fiul Său Iisus Hristos, de El, Oglindirea Slavei Sale, şi de El, Chipul Fiinţei Sale (Evrei 1, 3), totul Îi aduce o veşnică şi cutremurător de strălucită şi imensă slavă Lui, Celui prin Care au fost create şi prin Care se ţin. Toate spun… spun neîncetat, spun puternic, spun frumos şi măreţ numai slava Dumnezeului nostru, Care le-a creat şi Care le susţine…
Priviţi voi, toţi acei care aveţi ochi şi care puteţi vedea cu ei! Priviţi într-o noapte senină spre cerul înstelat… iar apoi ascultaţi!
Pentru un pas greșit în viață
atât de mulți s-au nimicit,
adesea, nici cu mii de drumuri,
nu poți să ștergi un pas greșit.
De-aceea, fiul meu, ascultă-mi
un sfat aflat cu mult amar:
Veghează-ți orice pas al vieții,
să nu-l plângi cândva în zadar.
Frica: un mare păcat şi o mare nenorocire care trebuie scoasă din viaţa noastră.
Spuneţi celor slabi de inimă: Fiţi tari şi nu vă temeţi! El însuşi va veni şi vă va mântui! (Isaia 35, 4)
Marele scriitor creştin G. Chesterion, întrebat despre ce ar dori să predice pentru ultima dată în viaţa sa, a spus: „Dacă aş avea numai o singură ocazie de a mai predica, atunci aş vorbi împotriva fricii.” Acest om cunoştea desigur răul cel mare ce-l poate aduce în viaţă frica, de aceea doreşte ca ultima dată să vorbească împotriva ei. În adevăr, s-ar putea spune că frica este unul din cele mai mari rele din viaţa oamenilor. Cât de mult schimbată în bine ar fi viaţa ta şi a mea dacă frica ar fi cu totul izgonită din hotarele vieţii noastre.
