Ce mărturisesc lucrările mâinilor tale şi urmele paşilor tăi, zilnic, printre oameni sau pe sub ei, sau peste ei! Gândeşte-te la asta şi vei ajunge să vezi şi tu cum se văd şi câte se văd din realizările şi intenţiile tale. Căci intenţiile sunt gândurile tale… şi realizările sunt cuvintele tale. Iar ele eşti tu! Cum apar cuvintele şi cugetele inimii tale în lumina curăţiei revărsată de slava înţelepciunii lui Dumnezeu şi în condiţiile cerute de vrednicia lucrărilor Lui? Numai privind de Sus în jos vezi adevărata dimensiune a omului, a istoriei şi a valorilor lumii! Numai privind aşa vei ajunge să vezi că, fără o atentă cercetare în lumina lui Dumnezeu a întregii tale fiinţe şi lucrări, nu vei putea ajunge niciodată la cunoaşterea adevărului despre nimic. Nici despre Dumnezeu, nici despre căile şi lucrările Sale, nici despre starea şi rostul tău. Iar dacă nu avem această cunoaştere, cum vom putea umbla sănătos? Cum vom putea vorbi drept? Cum vom putea cugeta cinstit? Şi cum vom putea ajunge bine?
Drag suflet de om, oricine ai fi tu, bătrân ori tânăr, şi oricum ai fi: credincios sau necredincios, ia bine seama asupra tuturor acestor lucruri de mai sus! Căci acestea sunt condiţiile vieţii sau ale morţii tale, ale fericirii sau ale nefericirii tale, în toată existenţa ta trecătoare şi eternă. Înainte de orice alte obligaţii pe care le-ai avea pe pământ faţă de vreo fiinţă sau faţă de vreo idee, tu ai cea dintâi obligaţie faţă de Creatorul fiinţei tale. Nu neglija această obligaţie şi nu amâna împlinirea cerută de ea!
Viaţa asta pe pământ este atât de scurtă şi de nesigură pentru toţi, iar moartea, atât de grabnică şi de sigură pentru fiecare dintre noi! Nu mai amâna întoarcerea ta la Domnul nici o clipă! Trage-ţi cuvintele gurii şi cugetele inimii tale în faţa judecăţii adevărului şi nu le cruţa. Aruncă-ţi-le în lumina voii lui Dumnezeu şi priveşte-le cum apar. Numai aşa vei putea veni zdrobit la picioarele Crucii lui Iisus, pentru a primi izbăvirea Sa.
Condamnă cu asprime ce este vrednic de condamnat. Aruncă ce este vrednic de lepădat. Încurajează ce este sfânt. Şi aşază totul sub ascultarea sfinţitoare a Crucii lui Iisus. Spre o şi mai deplină realizare în tine a voii Sale – în toată umbra şi în toată lumina ei. Atunci şi „cerurile” tale, inima şi gândurile tale, duhul şi sufletul tău, adevărul şi iubirea din tine vor spune slava lui Dumnezeu. Şi vor sluji acesteia cu toate intenţiile şi realizările tale. Atunci şi „pământul” tău, adică fiinţa ta trupească, umblând în înfrânare şi vrednicie, va mărturisi tot mai frumos despre lucrările lui Hristos. Dumnezeul Milei şi Iertării să te binecuvânteze astfel! Amin.
Traian Dorz
