Pe muntele acesta – Traian Dorz

Pe muntele acesta
pe care-acuma vin
aș vrea, Iisuse, singur,
să cad – și să mă-nchin.
Când soarele, departe,
apune după stânci,
o jale ca de moarte
îmi stoarce răni adânci.

– Cum tremură lumina
și moare după zări,
așa plâng de ruina
acestei dragi Lucrări.
Cum plâng după-acest soare
orfanele poteci,
așa, de frați, mă doare
când se despart pe veci.

– Cum înnoptarea-ncinge
toți codrii depărtați,
așa păcatul stinge
iubirea dintre frați.
– Ascultă-mă Iisuse
și vino-n ajutor,
ori fă, de pe-acest munte,
să nu mă mai cobor!