Hotărârea lui îi făcea să se hotărască pe mulți. Învia și la noi voluntariatul duhovnicesc și misionarismul laic, de care nu se mai vorbise, în felul acesta, din vremile fericite și îndepărtate ale Sfântului Ioan Gură de Aur. În toată țara care dormea, cineva din Sibiu se trezise și trăgea puternic un clopot de înviere.
Izbucnise deci un torent viu, care se revărsa ca un fluviu, țâșnind cu o forță uriașă din Hristos.
Urmăriţi pe fiii cei pierduţi şi îi aduceţi în braţele Tatălui ceresc.
Intrăm într-un an nou. E vremea când omul îşi face socotelile. Fă-ţi, te rog, iubitul meu, socoata şi cu viaţa ta cea sufletească. Fă-ţi examenul fiului pierdut. Fă-ţi socoata de eşti „acasă”, ori eşti dus de-acasă. De eşti în casa şi ascultarea Tatălui ceresc, ori ai ieşit din „casa” aceasta.
Cu cât mai prețios ți-e timpul,
cu-atât ți-e mai păcat că-l pierzi.
Cu cât e mai viclean păcatul,
cu-atât mai rău e că-l dezmierzi.
Cu cât mai de folos e-o viață,
e mai de neiertat s-o-ncui.
Cu cât mai sfânt e adevărul,
ești mai de vină că nu-l spui.
Chipul de alături ne arată vorbirea ce a avut-o Iisus noaptea cu Nicodim. ,,«Amin, amin, zic ţie, Nicodime a zis Iisus, de nu se va naşte cineva de sus, nu va vedea împărăţia lui Dumnezeu». Zise către El Nicodim: «Cum poate omul să se nască fiind bătrân? Au doară poate a doua oară să intre în pântecele maicii sale şi să se nască?». Răspuns-a Iisus: «Amin, amin, grăiesc ţie, de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Nu te mira că zic ţie că trebuie vouă a vă naşte de sus. Duhul unde voieşte suflă şi glasul lui auzi, dar nu ştii de unde vine şi unde merge; aşa este şi cu tot ce e născut din Duhul»”. (Citiţi pe larg în Ioan 3, 1-12).
Din învățăturile lui Sundar Singh
Sunt câţiva ani de când am întâlnit în munţii Himalaia un om care avea mai multe sute de oi. Pierzându-i-se câteva din oile sale, fiind rătăcite ori bolnave pe munte, el pretinse ciobanilor săi să plece în căutarea lor, dar aceştia n-au voit, de frica fiarelor sălbatice.
Atunci stăpânul se hotărî să meargă el însuşi în căutarea turmei sale pierdute, pentru a o găsi şi scăpa.
Prorocul Isaia L-a profeţit pe Mântuitorul ca pe „un Prunc ce S-a născut nouă şi S-a dat nouă… şi se va chema numele Lui: Sfetnic minunat, Dumnezeu biruitor, Domn al păcii. Mare va fi stăpânirea Lui şi păcii Lui nu va fi hotar” (Isaia 9, 6-7). Într-alt loc, prorocul spune despre acest Fiu că „va lovi pământul cu toiagul Cuvântului Său şi cu suflarea buzelor Sale va omorî pe cel rău. Atunci lupul va paşte împreună cu mielul şi pardosul se va culca împreună cu iedul; şi viţelul şi leul, şi taurul împreună vor paşte şi un prunc mic îi va paşte pe ei… Şi nu-i vor face rău, căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domului.
Calea şi purtarea crailor de la Răsărit sunt puse la Evanghelie cu învăţătură sufletească. Din o ţară îndepărtată au plecat craii şi cale lungă şi grea au făcut până au ajuns în Vifleem, unde au aflat Pruncul luminat şi s-au închinat Lui cu daruri scumpe.
Aşa şi noi, să ieşim din ţara păcatelor şi să plecăm spre Vifleemul cel sufletesc, adică spre învăţăturile lui Iisus.
„Lângă Ieslea Minunată ne-adunăm
când colindul Sfintei Naşteri colindăm.
Doarme Fiul lângă-al Mamei sân duios,
soare dulce pare Faţa lui Hristos.”
Colindul a fost interpretat în cadrul concertului „Stea din răsărit”, eveniment care a avut loc la sala Iustin Moisescu din cadrul Mitropoliei Iași, în data de 18 decembrie 2017. Evenimentul a fost organizat cu ocazia sărbătorilor de iarnă de Adunarea Oastei Domnului din Iași.
Versuri: Traian Dorz
Melodie: Cornel Rusu
Dirijor: Alexandru Mocanu
Comemorăm pe poetul şi fratele nostru Traian Dorz, cu scopul de a mulţumi lui Dumnezeu pentru harul de care l-a învrednicit pe el, iar prin el şi pe noi.
Dumnezeu l-a înzestrat cu darul poeziei şi, pentru că n-a fost nepăsător faţă de acest dar, prin muncă şi prin har, a devenit un mare poet al creştinătăţii, iar noi am devenit direct beneficiarii acestor sfinte poezii şi învăţături inspirate, adevărate comori nemuritoare. De aceea dorim să reîmprospătăm pentru noi şi pentru copiii noştri aducerea aminte a ceea ce am primit de la Dumnezeu prin mai marele nostru frate în Hristos, ca să putem apoi aduce împreună mulţumire şi recunoştinţă, după cuviinţă. Şi, de asemenea, să împlinim cuvântul care ne îndeamnă să privim la felul de vieţuire al mai marilor noştri şi să le urmăm credinţa…
În special în preajma sărbătorii Naşterii Domnului avem ocazia să privim şi să medităm la imaginile ce înfăţişează evenimentul acesta în diferite ipostaze, cum ar fi scena plină de taină a Pruncului din iesle, siluetele magilor cu steaua, ale păstorilor cu marele cor de îngeri sau scena fugii în Egipt când, în noapte, se disting chipurile ostenite de drum, al unei Maici ce strânge iubitoare un Prunc la sân şi al unui cucernic protector. Atunci parcă şi măgăruşul de povară simte că este părtaş la o misiune sfântă în care sunt prezente, deodată, ameninţarea celui rău, căutând Pruncul să-L ucidă, ca Şi atotputernica grijă a lui Dumnezeu.
