Când trec prin stări întunecoase
și nu mai văd pe unde sunt,
Iisuse, Dulcele meu Soare,
învăluie-mă-n haru-Ți sfânt.
Fă să Te simt și mai cu mine,
mângâietor și fericit,
să simt că brațul Tău mă ține
mai alipit, mai alipit.
Iisuse, Iisuse, Iisuse,
să simt că brațul Tău mă ține
mai alipit.
Prima Pagină
Bunavestire – Ionela Căuș
„Plecăciune ţie, căreia ți s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei” (Luca 1, 28) – sunt cuvintele Arhanghelului Gavriil, îngerul care aduce la cunoştinţă Sfintei Fecioare, planul pe care îl are Dumnezeu cu ea şi cu întreaga omenire.
Depărtare și amintire (I) – Traian Dorz
Câtă vreme cineva, înstrăinat fiind, își mai aduce aminte, oricât de departe ar fi și oricât de demult s-ar fi dus, tot mai poate afla iarăși drumul înapoi.
Fericit este oricine află drumul înapoi, spre Tatăl. Dragostea îl va îmbrățișa totdeauna. Numai să nu vină prea târziu.
Aşa Te rog, Iisuse Doamne – Traian Dorz
Așa Te rog, Iisuse Doamne,
să mă ajuți să cresc curat,
părinții mei să poată spune
că le-am fost fiu cu-adevărat.
Așa să pot simți alături
de-acela care mi l-ai dat,
ca soțul meu să poată spune
că i-am fost soț cu-adevărat.
Înțelesul cuvântului credință – Sf. Ioan Gură de Aur
Dar la ce credinţă se referă aici Pavel? Fiindcă acest cuvânt are înţeles îndoit.
Într-adevăr, numeşte credinţă puterea cu care Apostolii au săvârşit minuni, despre care Hristos a zis: „Dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă” (Matei 17, 20).
Doamne, sunt dator – Traian Dorz
Doamne, sunt dator-dator
orișicui – și tuturor,
și la soare, și la nor,
și la câmp, și la izvor,
– Doamne, dar de ce nu pot
să-mi plătesc acuma tot,
și la plug, și la altar,
și la vină, și la har,
la cei morți și la cei vii
și la câți dator mă știi?
A trecut la Domnul sora Elisaveta Vâtcă din Timișoara
Cu sufletele înlăcrimate anunțăm plecarea în Veșnicie, astăzi, 18 Martie 2019, a mamei, soției și surorii ELISAVETA VÂTCĂ (sora Veta), din Timișoara…
A iubit Biserica lui Hristos, rugăciunea și Lucrarea Oastei Domnului, jertfind și jertfindu-se din dragoste de Domnul și de frați.
Casa i-a fost totdeauna deschisă… masa așternută… și locul de găzduire pregătit…
În ultimii ani, trupul i-a fost mistuit de durere, de neputință… Și de DOR… Inima însă i-a rămas statornic alipită de Prietenul Tainic, de Martorul Credincios – Singurul Care a mângâiat-o clipă de clipă…
Voință și realizare (II) – Traian Dorz
Strigătul în rugăciune înseamnă o voință și o dorință puternică și stăruitoare pe care inima omului o înfățișează lui Dumnezeu. Este rugăciunea care luptă puternic să-L facă pe Dumnezeu să o accepte și să o împlinească întocmai și grabnic.
În focul unei mari iubiri, sau al unei mari disperări, sau al unei mari nebunii, sau al unei pofte stăpânitoare, sau al unei lăcomii puternice, inima omului, nemaiputând trăi fără o ființă sau fără un lucru, strigă, arde, cere!
Voință și realizare (I) – Traian Dorz
Voința dârză și neobosită în urmărirea realizării tot mai rodnice și mai înalte a voii lui Dumnezeu, cu toate realizările tuturor acestor însușiri, nu sunt oare și acestea valurile și undele limpezi și dulci, șuvoaiele și revărsările fericite, tot mai proaspete ale puterii și mântuirii care se revarsă neîncetat, înviorând, alimentând și răcorind omenirea mereu și mereu numai din izvoarele lui Hristos!
Vine-o clipă – Traian Dorz
Vine-o clipă când pătrunzi taina-n care te scufunzi
şi-adevărului ce-l crezi nu-i mai ceri apoi dovezi,
şi-n iubirea care-o dai, numai foc şi lacrimi ai;
– clipa asta-i un hotar între gheaţă şi-ntre jar.