Voința dârză și neobosită în urmărirea realizării tot mai rodnice și mai înalte a voii lui Dumnezeu, cu toate realizările tuturor acestor însușiri, nu sunt oare și acestea valurile și undele limpezi și dulci, șuvoaiele și revărsările fericite, tot mai proaspete ale puterii și mântuirii care se revarsă neîncetat, înviorând, alimentând și răcorind omenirea mereu și mereu numai din izvoarele lui Hristos!
Ce ar putea fi oare fără El, fără Hristos, Izvorul tuturor?
Orice ape care nu-și au izvorul în Hristos nu pot avea și nu pot da viață. Adică nu pot nici să rodească binele, nici să dureze în timp. Ci sunt niște ape moarte și fără prospețime, fără gust și fără putere. De aceea, cine se adapă de la astfel de ape este nenorocit, sărac orb și gol (Apocalipsa 3, 17).
Oricine se adapă de la izvoarele lumești și moarte este mereu însetat și veșted, este uscat și bolnav și este infectat cu tot felul de microbi aducători de moarte sufletească. Dar ce sănătoasă este viața și trăirea acelui suflet care se adapă cu adevărat și neîntrerupt din izvoarele lui Hristos!
Când mintea lui se adapă din Inteligența Divină, din Înțelepciunea lui Hristos, cât de curat înțelege Adevărul Sfânt al Învățăturii Sale și cât de smerit se străduiește să-l realizeze în faptele sale zilnice!
Când credința cuiva își are izvorul puternic în Crucea răscumpărătoare și în Învierea Slăvită a lui Hristos, cât de luminoase îi sunt faptele, cât de eroică răbdarea și cât de biruitoare este ea în încercări!
Când educația omului credincios și cultura lui și întreg felul lui de viață se alimentează neîncetat din izvoarele lui Hristos, cât de sigur și de liniștit înaintează el prin toate căile sale spre înălțimi!
Când inspirația omului duhovnicesc își are izvoarele în Hristos, ce lucrări strălucite va realiza el cu cuvântul său, cu condeiul său, cu dalta sa, cu penelul său, cu harfa sa și cu orice altă unealtă pe care o va ține în mână, chiar dacă ar fi numai un ac, ca al Tabitei (Fapte 9, 39)!
Dragul meu, poate și tu ești o fântână, un pârâu sau măcar un vas de la care vine cineva să se adape. Cu cuvintele tale și cu exemplul tău ori cu ideile tale și cu lucrările tale, tu adapi poate pe mulți.
O, dacă și tu ai avea toate izvoarele tale în Hristos, ce ape bune ai avea să le dai celor care vin la tine însetați!
Ziarele, emisiunile, predicile, muzica, pictura, cărțile și tot ce formează mijloc de educație și de cultură, de informație și de instruire sunt fântâni de la care omenirea vine să se adape zi de zi.
O, dacă toate acestea și-ar avea izvoarele în Hristos, ce societate înaltă și ce viață fericită ar fi pe pământ!
O, dacă toți cei care alimentează aceste surse s-ar alimenta mai întâi ei înșiși permanent din Hristos, ce viață sănătoasă și fericită s-ar desfășura atunci peste toată fața pământului și a Timpului oamenilor!
Să ne rugăm și să luptăm neîncetat pentru aceasta.
Traian Dorz, Cununile slăvite
