Doamne, sunt dator – Traian Dorz

Doamne, sunt dator-dator
orișicui – și tuturor,
și la soare, și la nor,
și la câmp, și la izvor,
– Doamne, dar de ce nu pot
să-mi plătesc acuma tot,
și la plug, și la altar,
și la vină, și la har,
la cei morți și la cei vii
și la câți dator mă știi?

Doamne, sunt dator-dator
înspre câte nasc și mor,
înspre jale și-nspre dor
și-nspre-al lacrimii fior.
– Doamne, dar de ce nu știu
să plătesc cât nu-i târziu
tainelor Cuvântului,
jertfei legământului,
arderii durerilor,
cântului tăcerilor?

Doamne, sunt dator-dator
la trecut și viitor,
gândurilor care dor,
sufletelor care mor
– Doamne, dar de ce nu vreau
să plătesc ce pot să dau
unui cântec necântat,
unui suflet prea uitat,
unui dor fără mormânt
și-unui cer în două frânt?