Când, în Vinerea Patimilor, am ieşit din lagăr, mi se dăduse o “Foaie de Liberare” cu care trebuia să mă prezint la Poliţia de Siguranţă în cel mult trei zile de la sosirea mea acasă.
După ce au trecut cele trei zile de Paşti, pline de bucurie, cu fraţii de aproape şi cu cei care veniseră de departe auzind că am fost eliberat mi-am luat “Foaie de Liberare” şi m-am dus iarăşi la şeful cel uriaş de la Beiuş.
– Care a fost cel mai efectiv mijloc de propagandă al Oastei?
– Cartea, cuvântul scris în cărţile şi foile răspândite în cele mai largi pături ale poporului. Cartea este lumină şi eliberare. Oricine pune o carte bună în mână unui om sau a unui popor îi deschide aceluia ochii şi îi aprinde o lumină în întuneric. Dar oricine ia unui om sau unui popor din mână o carte, acela îi stinge lumina şi îi orbeşte ochii… De aceea Oastea Domnului, în decursul celor şaizeci de ani de existenţă a ei, a depus nişte eforturi şi jertfe extraordinar de mari pentru a aprinde şi răspândi în popor lumina cărţii sufleteşti.
Pe ziua de 30 martie, seara, eram la Alba Iulia, pregătit ca a doua zi la ora opt să fiu la Miliţia oraşului pentru cercetările la care eram chemat. Am rămas peste noapte la casa fratelui Lucian Rus, unde am aflat despre tot ce se întâmplase la confiscarea cărţilor noastre şi la percheziţia din casa lui. Fraţii care participaseră la confiscarea cărţilor povesteau cum, în prezenţa lor, atât cei ce luaseră cărţile, cât şi alţii, luau din cărţi, umplându-şi buzunarele sau genţile ori ascunzându-le pe sub haine pentru a le lua acasă.
Poporul nostru, ca și oricare alt popor, își are specificul său – și numai lăstarul duhovnicesc care are natura acestui specific prinde și rodește în trunchiul lui. – Traian Dorz
Nici n-am ajuns bine acasă după bucuria de la Comănești și încă de pe drum am primit o veste tristă. Părintele Vladimir a trecut la Domnul, joi, 28 martie 1984, la locuința Raheluței din Cluj, unde își trăise ultimele lui suspine și lacrimi înainte de a ajunge și el acolo unde îl aștepta de aproape cincizeci de ani jumătatea sufletului său după care tânjise atât de mult…
La păcatele cele mari se ajunge prin cele mici, după cum la suma cea mare se ajunge strângând banii mărunți. – Traian Dorz
Tot ce a putut da cerul mai fericit pământului a fost Hristos. Și tot ce a putut da pământul mai fericit cerului a fost Maica Sa. – Traian Dorz
Tratamentul și odihna de la Covasna, dar mai ales rugăciunile fraților și surorilor, mi-au ajutat foarte mult. Vremea se mai încălzise și toate mădularele începeau să se dezmorțească, numai piciorul bolnav rămânea mereu amorțit, deși nici el nu mă mai durea în acest fel de nesuportat cum mă chinuise de trei luni.
Ajuns la Sibiu, se vede că eram totuși destul de greu bolnav, căci îndată ce am ajuns, Viorel și Tit, îngrijorați de temperatura mea, m-au așezat în pat și au adus în grabă un medic.
Dar boala nu m-a lăsat de tot. Peste o lună am fost din nou la medic.
Fără nașterea din nou nu există izbăvirea de sub puterea păcatului. – Traian Dorz