Să ajungă până la Tine rugăciunea mea! – Traian Dorz

Sunt multe piedici în calea rugăciunilor noastre până la Dumnezeu. De aceea, dacă rugăciunea nu este puternică, stăruitoare și mereu înalta, adeseori nu poate birui piedicile potrivnice și nu poate ajunge până la Dumnezeu (Daniel 10, 12-13).

Cea dintâi piedică în calea rugăciunii noastre este, adesea, lenevirea duhului nostru și îndoiala inimii noastre.

Ne rugăm, dar adesea nu avem încrederea puternică (Iacov 1,6), cu care trebuie să ne adresăm lui Dumnezeu.

Nu avem credința biruitoare, fără de care puțină nădejde mai rămâne rugăciunii.

A doua piedică este oboseala și părăsirea noastră.

După cel mai mic efort duhovnicesc,

după cea mai mică luptă de rugăciune,

obosim îndata, slăbim și părăsim îndata lupta…

Uităm Cuvântul Domnului, care ne îndeamna să ne rugăm neîncetat și să nu ne lăsăm (Luca 18,1).

Mai sunt apoi și alte piedici, mai ales aceea că ne rugăm cerând ceea ce nu este permis, ceea ce este împotriva voii lui Dumnezeu…

Sau cerem ca să întrebuințam rău (Iacov 4,3).

Sau cerem ceea ce ne-ar fi spre rău dacă am primi.

În afară de aceste piedici care vin dinlăuntrul nostru și nimicesc puterea rugăciunii noastre, mai sunt piedicile puse de duhurile vrăjmașe, care luptă mai ales contra rugăciunilor înalțate pentru izbânda cauzei lui Hristos și pentru mântuirea sufletelor.

Dacă însa rugăciunile sunt făcute în numele Domnului nostru Iisus Hristos (Ioan 14, 13-14) și dacă sunt înalțate fierbinte și repetat, atunci nu există nici o putere potrivnică să le poată opri sau nimici folosul.

Însuși Duhul Sfânt spijinește, atunci, rugăciunile noastre, făcându-le auzite și ascultate la Scaunul Harului (Romani 8, 26).

Dragă suflete luptător și lucrător al Domnului,

să știi că și adevărata rugăciune este o luptă…

O stăruitoare și necurmată luptă, prin care răzbim împotriva vrăjmașului.

Prin ea biruim piedicile lui.

Prin ea suntem izbăviți de cei răzvrătiți și răi.

Prin ea suntem ajutați să ne ridicăm și să biruim.

Prin ea suntem ajutați să ne putem împlini bine slujba pe care o avem (Romani 15, 30-31).

Rugăciunea este apoi o luptă pentru grăbirea biruinței Lucrării Domnului,

un ajutor pentru desăvârșirea altora,

pentru statornicia lor,

pentru o mai mare stăruință în împlinirea voii lui Dumnezeu (Coloseni 4,12).

Rugăciunea este un mare sprijin pe care îl putem da mai-marilor noștri în munca și lupta lor, o mare binefacere pentru cei care au însarcinari deosebite în lucrarea lui Dumnezeu (2 Corinteni 1,11).

Rugăciunea poate întoarce, prin voia lui Dumnezeu, multe planuri ale celor răi spre mântuirea și biruința noastră (Filipeni 1,19).

Și ne poate grăbi revederea cu cei pe care îi iubim și dorim (Filimon 22).

Numai să nu încetam a ne ruga niciodată! (1 Tesaloniceni 5,17).

Să ne rugăm mereu, fierbinte și plini de credință (Iacov 5,15) și să nu ne lăsăm până când vom simți că rugăciunile noastre au învins toate piedicile și au ajuns la Dumnezeu (Fapte 10,4).

Să căutăm până vom găsi.

Să batem până ni se va deschide.

Să cerem până ni se va da (Matei 7,7).

Numai o astfel de rugăciune este o biruință.

Traian Dorz, Hristos – Comoara psalmilor