Roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire, în adevăr. (Efeseni 5, 9) După fiecare lucrare pe care a făcut-o Dumnezeu prin Hristos, este scris: Şi Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun… Numai după ce a făcut pe om, nu mai este spusă cu bucurie această constatare a lui Dumnezeu. Căci, făcându-l pe om, Dumnezeu n-a făcut decât începutul său, lăsând omului libertatea de a se realiza el însuşi, apoi de a se întregi şi desăvârşi el însuşi pe sine, după voinţa sa. În lumină sau în întuneric, în bine sau în rău, în sus sau în jos.
Şi numai atunci Dumnezeu va putea spune cu bucurie despre toate realizările Sale că sunt bune, când şi omul, cununa creaţiei Lui, îşi realizează bine şi el partea sa, desăvârşind opera atât de măreaţă a lui Dumnezeu la care i s-a dat şi lui marele har de a putea fi şi el un colaborator cu Dumnezeu, prin îmbunarea lui însuşi. Da, numai atunci roada Luminii este întregită deplin.
Roada luminii începută în bunătate se păstrează prin neprihănire. Şi se împlineşte în adevăr.
Niciun lucru bun nu se poate păstra decât în ordine şi în curăţie. Tot ce nu se păstrează prin ordine, ajunge în dezordine. Şi tot ce nu se împlineşte prin adevăr se nimiceşte prin minciună.
Ordinea vorbeşte despre ascultare… Iată cât de minunat se desfăşoară în ascultare tot mersul şi toată lucrarea tuturor celor alcătuite de Dumnezeu, despre care El a spus la crearea lor că erau bune.
Atât cele de jos, cât şi cele de sus, în ce ordine vin şi merg, răsar şi apun, se nasc şi mor! După cum li s-a rânduit de la început de Făcătorul lor. Curăţia este înfăţişarea lor şi adevărul este lucrarea fiecăreia. Nici una nu minte, nici una nu înşală, nici una nu se schimbă… Toate îşi fac lucrarea şi îşi aduc rodul în adevăr, real, frumos, statornic.
O, dacă roada Luminii, viaţa din Hristos, s-ar arăta astfel şi în noi!
Traian Dorz, Hristos – Puterea Apostoliei
