Dintre sărbătorile anuale din calendarul ortodox închinate Maicii Domnului, oare care este cea mai importantă? Nașterea, Bunavestire, Adormirea, Soborul Maicii Domnului? De bună seamă că cea mai intens sărbătorită dintre toate este Adormirea Maicii Domnului, din 15 august. Însă pelerinajele și procesiunile acelea ample la mănăstirile și la icoanele făcătoare de minuni renumite, parcă nu prea sunt totdeauna în ton cu curăția sufletească și cu smerenia Sfintei Fecioare, evidențiate la Bunavestire. De aceea, credem că sărbătoarea cea mai plină de expresivitate, pentru ceea ce reprezintă Fecioara Maria în planul de mântuire al lui Dumnezeu pentru creația căzută în păcat, este cea din 25 martie, când Fecioara a intrat complet în grija Grației divine.
Atunci au stat față în față, preț de câteva minute, cea mai aleasă făptură îngerească, prin persoana arhanghelului Gavril, și cea mai curată și mai diafană făptură feminină, în persoana sfintei Fecioare. Două chipuri îngerești în aceeași încăpere: unul imaterial, strălucitor, spiritualizat. Celălalt: grațios, pur, umanizat. Dialogul care a urmat e unic în creație.
Au mai fost și alte cazuri, în Sfânta Scriptură, când îngeri au vestit nașterea unor fii. Isac, bunăoară, s-a născut după ce Domnul a vestit, în două rânduri, Sarei și lui Avraam, că vor avea un fiu. Tot, așa Samson. Un înger al lui Dumnezeu a vestit nevestei lui Manoah că va avea un copil de parte bărbătească. I-a mai spus și de ce anume să se păzească în timpul sarcinii și cum să-l crească pe copil. De asemeni, sfântul Ioan Botezătorul s-a născut tot în urma unei înștiințări dumnezeiești primită de preotul Zaharia, tot de la un înger. Însă nicio întâlnire și nicio convorbire cu îngeri n-a fost ca cea dintre Fecioară și Arhanghelul Gavril.
“Plecăciune ție – zice îngerul -, căreia ți s-a făcut mare har”. Aproape că șochează expresia aceasta. Ea presupune respect, cinstire, reverență. Nu este obișnuit în limbajul îngeresc, să se vorbească așa. Când mai zice și: “Domnul este cu tine și binecuvântată ești tu între femei”, sunt depășite parcă toate “dogmele” divine. Îngerul Gavril este un trimis cu totul neobișnuit; este, poate, mai mult decât un înger, iar misiunea lui una absolut excepțională.
Se știe despre îngeri că, în raportul lor cu oamenii, sunt duhuri slujitoare trimise de Dumnezeu să îndeplinească misiuni precise. E foarte limpede evidențiat acest lucru în cuvântul îngerului din dimineața Învierii, din Matei 28, 7. După ce le spune femeilor că Domnul a înviat, după cum le-a spus dinainte ucenicilor, îngerul le mai spune că ucenicii să meargă în Galileea pentru a se întâlni cu El. Iar în finalul mesajului folosește o expresie tipică unui trimis excepțional, dar care nu se implică emoțional. Îngerul încheie zicând, cumva detașat, eliberat: “Iată că v-am spus lucrul acesta”.
Cu Fecioara însă este cu totul altceva. Celelalte vestiri au fost aduse unor femei deosebite, căsătorite, care se rugau de multă vreme să aibă fii. Așa au venit pe lume oameni deosebiți ca Isac, ca Samson, și mai ales ca sfântul Ioan Botezătorul. Fecioara însă nu știa de bărbat, nu visa la copii și nu se aștepta să fie chiar ea destinată unei asemenea chemări. Chiar și îngerul pare emoționat de mesajul pe care trebuie să-l ducă.
Când o vede atât de emoționată și de tulburată de apariția sa, îngerul, după salutul reverențios pe care îl aduce trece imediat la partea concretă a mesajului: “vei rămânea însărcinată și vei naște un fiu… El va fi mare și va fi chemat Fiul Celui Preaînalt”…
În momentul acesta are loc un superb schimb de replici. Fecioara, dând dovadă de realism, de maturitate, întreabă mirată: “Cum se va face aceasta fiindcă eu nu știu de bărbat?” Cred că în clipa aceea îngerul și-a dat seama că de emoție, a cam încurcat mesajul. Era normal să spună mai întâi cum anume va rămânea însărcinată și abia apoi că va naște un fiu. Nu nașterea era elementul supranatural, ci zămislirea. Acesta-i unul din aspectele extraordinare ale Buneivestiri: și Arhanghelul și Fecioara sunt la fel de emoționați și de tulburați de mesajul adus și primit. Marea taină a lui Dumnezeu îi surprinde și îi copleșește pe amândoi deopotrivă.
La întrebarea Fecioarei, îngerul intră imediat în rol și clarifică lucrurile: “Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri”… După ce ascultă lămurirea adusă de înger, concluzia Fecioarei este demnă de o nețărmurită admirație: “Iată, roaba Domnului. Facă-mi-se după cuvintele tale”. Este expresia unei ținute duhovnicești pe care numai curăția și credincioșia desăvârșite o pot da.
A fost numai Fecioara și îngerul la taina Buneivestiri. Dar a fost invocat și Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt. O scenă uluitoare, greu de imaginat. Au încercat să o redea artiștii, iconografii, poeții, profeții. …”Toți profeții ce-au vestit-o / n-au pătruns misteru-i sfânt”… Mai zice fratele Traian Dorz despre Fiul: “Te-au preamărit profeții vizionari prin ere / Te-au admirat artiștii creând desăvârșiri / Te-au adorat eroii trecând prin Înviere / Ci Tu rămâi Neapusul eternelor iubiri.”
Parcă se potrivesc oarecum și Fecioarei versurile acestea…
Ioan Beg, Oastea Domnului, anul 2012, nr. 3, pag. 8
