În dimineaţa zilei de 28 decembrie, a patra zi de Crăciun 1956, eram la Bucureşti.

Am trecut pe la fratele Sergiu, căruia i-am arătat memoriul şi i-am făcut cunoscut totul. Apoi am telefonat şefului de la Ministerul de Interne, care a venit la ceasul din faţa Universităţii, unde i-am predat memoriul.

– Acum mergi la Patriarhie, mi-a zis el. Vei fi primit de patriarhul! După ce vei sta de vorbă cu el, îmi vei telefona din nou, ca să văd ce aţi aranjat.

Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. III, pag. 289

Era în seara de Crăciun 1952…

În casa noastră unde locuiam cu fratele Cornel şi sora Maria, eram adunaţi toţi ai casei, împreună cu încă vreo câţiva fraţi şi surori veniţi să petrecem noaptea asta sfântă împreună, în frumoasa atmosferă biblică. Să trăim toate evenimentele dureroase şi minunate petrecute atunci în Betleem.

Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. III, pag. 174

În 22 decembrie eram în satul Posat cu cărţile şi foile Oastei. După ieşirea din biserică, noi, câţiva fraţi, ne-am tras deoparte cântând cântările Oastei. Oamenii care beau şi fumau că era hram s-au tras către noi şi ascultau, dar, venind primarul, ne-a oprit, spunând că stricăm datinile, iar dascălul, cu ţigara în gură, ne-a spus să plecăm imediat de acolo.

Am fost chemat la postul de jandarmi, învinuit că sunt sectar adventist. D-l şef mi-a dat un pumn, înjurând pe bunul Dumnezeu.

Sava Acostăchioaie, Istoria unei Jertfe, vol. II, pag. 241

«Lumina Satelor» din 25 dec. 1929 apăru cu înştiinţarea următoare pe prima pagină:

„Reorganizarea foii «Lumina Satelor»

Secerişul de la «Lumina Satelor» s-a mărit din an în an. Am rugat deci pe «Domnul Secerişului» să ne trimită lucrători noi. Şi, iată, El ne-a ascultat. Cu ajutorul colaboratorilor, «Lumina Satelor» face acum un pas înainte în realizarea programului său.

Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. I, pag. 320