„Atunci, Pilat a luat pe Iisus, şi a pus să-L bată.” (Ioan 19, 1)
În chinuirea lui Iisus, după marele preot urmează acum marele dregător. După puterea religioasă, urmează puterea lumească. După neamul Său, urmează străinii.
Aceste două tabere, veşnic dezbinate între ele, în nici o privinţă nu se pot împăca şi uni, numai în ura împotriva lui Hristos. În ura împotriva lui Iisus se înţeleg toţi cei răi, se ajută între ei şi se completează cu plăcere şi cu grabă. De aceea, vinovăţia lor este aceeaşi şi răsplata o vor împărţi la fel.
Pilat a pus să-L bată pe Iisus… Acest judecător nelegiuit, care spusese cu câteva clipe mai înainte că nu găseşte nici o vină în El, care se încredinţase că Omul din faţa lui este un om drept, care ştia bine ce nelegiuiţi şi ce vicleni erau pârâşii Lui, care era convins de partea cui este dreptatea – pune totuşi să-L bată pe Iisus… Să-L bată ca pe un ucigaş, ca pe un tâlhar, ca pe un răufăcător vrednic de ruşinea şi de pedeapsa publică.
Marele preot pusese aprozii săi să-L bată pe Iisus, înjosindu-L şi dispreţuindu-L în numele autorităţii religioase. Pilat pune soldaţii săi să-L bată pe Iisus, înjosindu-L în Numele autorităţii lumeşti. Capii celor două autorităţi Îl înjosesc şi-L nedreptăţesc pe Iisus în faţa legii lor şi în numele acestor legi.
În mâinile celor dintâi, legea lui Dumnezeu devenise legea ucigaşilor. Iar în mâinile celorlalţi, legea Dreptăţii devenise legea bunului plac. Când astfel de legi sunt la putere, astfel de judecători stau în fruntea lor, vai de cei care trebuie să ajungă să fie judecaţi de ei, vai de cei care îşi pierd libertatea sau dreptatea sau lumina şi ajung să le aştepte de la ei. Vai de toţi acei a căror libertate, dreptate şi lumină depinde de astfel de „luminători”. Numai moartea sau minunea îi mai poate salva.
Păcatul lui Ana şi păcatul lui Pilat sunt cunoscute şi condamnate de toate veacurile şi de toţi oamenii. Şi vor fi cunoscute şi condamnate veşnic şi veşnic.
Dar de acest păcat veşnic, fără iertare, cât de mulţi s-au făcut şi se mai fac vinovaţi până azi! Oricine pune să fie bătut unul din ai lui Hristos, loveşte de fapt, în Faţa lui Dumnezeu.
S-a spus: Cine se atinge de voi, se atinge de lumina Ochilor Mei, zice Domnul. În lumina Ochilor lui Hristos loveşti când pălmuieşti un credincios, când prigoneşti o lucrare a Lui, când strici o adunare frăţească sau întinezi un suflet curat.
Nu personal marele preot L-a lovit pe Iisus, nici personal Pilat, cu mâinile sale, L-a bătut. Dar autorul moral al unei nelegiuiri este mai vinovat decât autorul real. Cel care pregăteşte şi ordonă o nelegiuire este mai vinovat decât cel care o înfăptuieşte. Cel care dă cuiva de băut şi îl îmbată este mai urât înaintea lui Dumnezeu decât cel care bea. Căci dacă n-ar fi autor moral, de multe ori crima nu s-ar face. Dacă n-ar fi cel care ordonă, n-ar fi nici cel care execută. Şi dacă n-ar fi cel care face rachiul şi-l dă celui care bea, mulţi nu şi-ar pierde sufletul şi casa.
Dragul meu, desigur te cutremuri şi tu citind versetul cu care începe acest capitol dureros şi cumplit. Desigur ţi se revoltă toată fiinţa ta văzând nedreptatea, ruşinea şi crima înfăptuită împotriva lui Hristos. Dar judecă bine, nu cumva în vreun fel faci şi tu astfel de crimă? Nu cumva loveşti şi tu în Hristos prin ceea ce faci faţă de Lucrarea Lui sau faţă de vreunul din credincioşii Săi? De câte ori cuvintele tale urâte sunt palme dureroase pentru fraţi? Când faptele tale sunt uşuratice şi desfrânate, nedrepte sau nesupuse, când purtările tale sunt nevrednice – tu loveşti cu acestea peste Faţă pe Iisus! Când faci acestea eşti tu oare mai bun ca Ana sau mai nevinovat ca Pilat? Nu! Ci dacă nu te-ndrepţi, vei pieri la fel ca ei (Luca 13, 1-5).
Slavă îndelung răbdării Tale Doamne Iisuse, slavă Ţie.
Zdrobiţi de durere şi de ruşine privim la Faţa Ta lovită de nedreptatea noastră pentru păcatele noastre. Recunoaştem în urmele ranelor Tale pe acelea pe care şi noi le-am făcut. Cu lacrimi de pocăinţă Îţi cerem iertare. Şi cu lacrimi de recunoştinţă Îţi mulţumim că ne-ai dăruit-o.
Acum, cu lacrimi de umilinţă, Te rugăm să ne ajuţi să nu mai păcătuim, ca să nu mai suferi şi de la noi şi între noi.
Amin.
Traian Dorz, Hristos, Jertfa noastră
