Se întâmplă câteodată în viața unui om credincios ca și el să cadă în vreo cursă a diavolului… Într-o clipă de slăbiciune sau de neatenție, la o ascunsă ispită a șarpelui, i se poate întâmpla oricărui suflet să se poticnească și să cadă.
Chiar și celui mai credincios până în acel moment slab – nenorocirea unei căderi i se poate întâmpla, Au fost atâția mari viteji ai lui Dumnezeu, oameni cu o mare putere de voință și de înfrânare, care s-au pomenit dintr-o dată trântiți în vreun fel de către vrăjmașul cu vreo ispită, în vreun păcat. Pe pământ, numai Hristos a fost nebiruit!
Problema educației tineretului este o problemă foarte însemnată și de aceea fiecare familie, fiecare biserică și fiecare popor și-o pune – sau ar trebui să și-o pună – cu foarte multă grijă. Pentru că de această educație depinde în cea mai mare măsură nu numai fericirea sau nefericirea celor care au sau nu au tineret, ci întreg viitorul lor.
Nu este tot una a nu avea copii sau a-i avea, nici tot una a-i avea buni – sau a-i avea răi. De aceea, orice părinți, orice biserică și orice neam, trebuie să-și pună problema îndrumării tineretului pe calea curăției
Când vei trece printre oameni, ține-ți capul aplecat
Cum te duci atunci când sameni cel mai greu ogor arat.
Căci orice cuvânt ce-ți scapă, și-orice pas, în ei rodesc
Îi învie ori îi-îngroapă, îi usucă ori îi cresc.
„Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4)
Lupta pentru pâine!
Câtă trudă pe bietul muritor care dă totul şi este în stare să facă totul, ca să-şi asigure o bucată de pâine, pentru trecătoarea sa viaţă pământească. Şi câtă mulţumire pe el, când îndestularea îşi face loc la masa şi în magazia sa.
Peștele este mai cu minte decat tine. El nu sare la undița goală. Dar tu, dragul meu, faci acest lucru. – Cum așa? – Păi, de câte ori înjuri, tu te-arunci în undița diavolului fără să-ți dea diavolul nimic în schimb.
Anii vieţii noastre se duc ca un sunet – spune Psalmul 90. Într-adevăr ca un sunet atât de scurt. Când îi avem înainte ni se pare că sunt atât de lungi şi că vin atât de încet şi că ţin atât de mult.
Când îi avem în urmă, ni se pare că au fost un vis, ni se pare că nici n-au fost. Au trecut şaptezeci de ani – vârsta biblică – şi iată ce am ales din ei.
Ce mult ar trebui să gândim înainte, cum gândim înapoi. Înainte când putem să-i folosim bine, nu înapoi când nu mai putem face nimic.
Interpretează un grup de tineri din Oastea Domnului, Iași
Versuri: Traian Dorz
Melodie: Petru Vrabie
În partea a doua a adunării anuale a Oastei Domnului din Suceava, s-a desfășurat un cenaclu de cântare și poezie în sala mică a Casei Culturii din Suceava.
Praznicul Înălțării Sfintei Cruci este amintirea zilei când Împărăteasa Elena a aflat Sfânta Cruce pe care fusese răstignit Mântuitorul și a dus-o la Ierusalim unde patriarhul Macarie a înălțat-o în mijlocul bisericii ca să o poate vedea mulțimea poporului ce venise să i se închine.
Ca și pe celelalte praznice, biserica a rânduit și pe acesta să culegem învățături sufletești din el. Creștinilor!
Cum binecuvântările lui Dumnezeu se înnoiesc pentru fiecare dintre noi în fiecare zi, tot așa și sufletele noastre ar trebui să caute a-L binecuvânta pe El în fiecare zi într-un fel mereu ca nou.
Cum fiecare ivit de zori e frumos și cum fiecare răsărit de soare e altfel, și cum în fiecare dimineață este tot mai proaspătă și mai minunată Fața lui Dumnezeu, venind către noi, tot așa ar trebui să fie și fața noastră, mergând către El. Ieșind în întâmpinarea Domnului în fiecare zori de ziuă, cum spune psalmistul când zice: „O iau înaintea zorilor și strig…”
Nici minte fără suflet, nici suflet fără minte,
Nici numai judecată dar nici numai iubire.
Căci numai amândouă duc viața înainte
Păstrând un echilibru în fapte și-n gândire.
