Şi tu ai pe lumea asta locuri care îţi amintesc despre cuvintele pe care ţi le-a spus Dumnezeu ţie, sau le-ai spus tu Lui.
De făgăduinţele pe care ţi le-a făcut Dumnezeu ţie, sau I le-ai făcut tu Lui, nu uita aceste locuri şi nu uita aceste clipe treci cât mai des pe acolo, ca să-ţi aduci aminte cât mai des de ceea ce nu trebuie să uiţi câte zile vei trăi.
Ceea ce trebuie să-ţi aminteşti neîncetat până la moarte şi până în veşnicie.
Inima mea este fericită Preaiubitul meu, inima mea este fericită că iarăşi sunt cu Tine.
Dar pentru că sufletul meu a fost chinuit prea mult, – noile lacrimi ale bucuriei, n-au putut şterge de tot şi nici acoperi, ecoul şi urmele celorlalte.
În bucuria mea mai aud încă, şiroind ca un ecou amar, trecutul plâns îndelungat.
Şi privind spre un viitor atât de minunat încât pare cu neputinţă, îmi vine să mă îndoiesc până şi de prezentul acesta fericit care mi se pare un vis.
Adunarea Oastei Domnului din Galați din cea de-a doua zi de Paște (2 mai 2016), ținută în casa de adunare, a inclus și programul copiilor pregătit special pentru sărbătoarea Învierii Domnului.
Programul copiilor a fost alcătuit din două părți, prima realizată de cei mai mici, cu versurile si cantări aparținând fratelui Traian Dorz, a doua parte a constat într-o scenetă în versuri realizată de cei mai mari, sceneta fiind scrisă de sora Nuți Dragomir.
Un tată adevărat rămâne tată pentru fiii şi fiicele sale în orice vreme. Tatăl nostru Dumnezeu nu poate fi decât bun, iubitor, înţelegător, milostiv şi răbdător faţă de noi toţi fiii şi fiicele Lui, – oricare ar fi starea dintre noi, fiii Lui.
Fiii unui tată nu întotdeauna se iubesc şi se înţeleg între ei. Dar tatăl îi iubeşte şi îi înţelege pe toţi. Unii fii se pot lepăda şi se pot despărţi de tatăl lor, dar tatăl adevărat şi inima lui – nu se poate despărţi de tot de ei niciodată.
De ziua Învierii, se spun multe predici frumoase. Dar se uită prea mult o predică scurtă: numai prin Cruce vom ajunge la Învierea și viața cea veșnică. Iar crucea aceasta are două părți. Sau mai bine zis, prin două Cruci trebuie să trecem la Înviere.
Crucea cea dintâi, este Crucea și Jertfa Mântuitorului. Este Darul și Harul cel Scump al răscumpărării noastre, prin Sângele Lui.
Crucea Lui este o carte pe care stă scris tot ce a făcut El pentru noi și mântuirea noastră.
La Învierea Ta se sfârșesc Mărturia și Patimile Tale și de la ea pornesc nădejdea și așteptările noastre.
Nicio bucurie din lumea asta, pe care o poate simți o inimă omenească, nici înainte, nici după aceea, nu se poate asemăna cu aflarea lui Hristos.
Cu priveliștea vederii mântuirii Lui. Cu strălucirea dobândirii iertării Sale.
Cântarea Trece-ncet cu Crucea, Domnul interpretată de corul Oastei Domnului la Adunarea anuală a Oastei Domnului din Comăneşti (BC). Dirijor Corneliu Chircă.
Adunarea a avut loc în sâmbăta Floriilor (23 aprilie 2016), în sala de festivități a Colegiului Dimitrie Ghika. Tema adunării a fost inspirată din versetul 3 al primului capitol al Apocalipsei și a fost formulată astfel: „Citește, ascultă și păzește, căci vremea este aproape!”
Răstignirea a fost inventată de perși, în 300 î.Hr., și perfecționată de romani în 100 î.Hr.
1. Răstignirea este cea mai dureroasă moarte inventată vreodată de om şi din ea extragem termenul „chinuitor.”
2. A fost rezervată în primul rând pentru cei mai vicioşi criminali de gen masculin.
Domnul Iisus a refuzat vinul anestezic care i-a fost oferit de către soldații romani datorită făgăduinței Sale din Matei 26, 29, Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.
Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă, prin păcat!
Şi eu, şi tu…
Doamne-n Săptămâna asta grea a Patimilor Tale,
fă să-Ţi suferim alături când Tu sui a Crucii cale,
să simţim şi noi cum Crucea ne apasă şi ne doare,
să simţim cum arde biciul peste sânge şi sudoare.
Doamne, ia-mă şi pe mine să-mi pun umărul sub cruce,
măcar partea mea de vină să-Ţi ajut să mi-o poţi duce,
